Tot mai mulţi elevi ajung la psiholog din cauza adicţiilor: de la alcool, la droguri şi jocuri de noroc. Ce trebuie să facă părinţii?

Ziarul de Iaşi a discutat cu psihologul Mădălina-Elena Fărcăşel pentru a afla ce reprezintă cu adevărat aceste dependenţe pentru tineri şi cum ar putea fi evitate.

Dependenţa de alcool şi tutun

Psih. Mădălina-Elena Fărcăşel spune că fumatul se referă mai mult la nevoia de validare şi că niciun adolescent nu îşi propune să fumeze în mod volunar, ci mai mult din cauza presiunii sociale, a grupului. „Dacă un adolescent se află într-un mediu intim, privat, cum ar fi propria cameră, acesta va găsi prima ţigară ca fiind oribilă, pentru că nu ar găsi-o necesară. Însă, în momentul în care face parte dintr-un grup şi vrea să îi aparţină acestuia în continuare, fumatul şi consumul alcoolului se desfăşoară într-un mod inconştient”, explică aceasta.

Alcoolul, faţă de tutun, are şi efectul de dezinhibiţie. „În momentul în care ai luat o gură de alcool, este clar că pe loc se descarcă dopamina, iar persoana în cauză începe să se simtă mai bine. Dacă se mai adaugă şi ţigara, atunci controlul este pierdut foarte uşor”, completează psihologul.

Prevenţia în cazul adolescenţilor

În cazul adolescenţilor, prevenţia este cea mai importantă, spun specialiştii. Părinţii trebuie să acorde mare atenţie acestor comportamente şi să se asigure că a fost depăşit măcar pragul de 18 ani. „Studiile arată că în momentul în care aceste comportamente sunt accesate mai târziu, viitorii adulţi reuşesc să gestioneze şi să aibă un control mai bun”, precizează Mădălina Fărcăşel.

Însă, până la ce vârsta ar trebui să fie supravegheaţi adolescenţii? Psihologii au următoarea definiţie pentru adolescenţă: „creierul nostru se dezvoltă până la vârsta de 26 de ani; se cristalizează şi personalitatea până atunci; ar trebui depăşit măcar pragul de 18 ani ^”.

Nu mai este un mit faptul că ceea ce este interzis este mai tentant. „Eu aş zice să educaţia începe mult mai devreme, nu atunci când trebuie să îi spui copilului tău, care e adolescent, să nu mai facă ceva pentru că are probleme de sănătate. Eu cred că atunci când copilul te întreabă când are voie să consume alcool sau să fumeze, de exemplu, să îi explici că este dăunător până la 18 ani. Tot discutând cu el de la o vârsta mai fragedă, copilul începe să interiorizeze anumite lucruri care sunt sănătoase şi care nu”, spune psihologul.

Prevenirea şi educarea se bazează pe trei coordonate, în care părinţii au un rol crucial: atenţie, afecţiune şi control. „Ştiu că sună ciudat, dar sunt foarte mulţi adolescenţi care ajung în grupuri cu o anumită tendinţă de a comite infracţiuni şi din cauza faptului că părinţii nu sunt acolo. Unii zic: eşti mare, ai buletin, de acum ai 14 ani, te duci la şcoală, te întorci, nu mă mai interesează unde ai fost, ce ai făcut. După un anumit număr de ani, în medie cam un an sau doi, încep să realizeze că adolescentul are ochii sticloşi, are o problemă şi atunci se poate ajunge chiar la psihiatru pentru a o repara”, subliniază Mădălina Fărcăşel.

De ce adolescenţii nu sunt dispuşi la o schimbare?

Cea mai gravă urmare a acestor adicţii este reprezentată de alterarea unor circuite neuronale. „Creierului nostru, în momentul în care exersează un comportament timp de o perioadă îndelungată, îi este mult mai greu să îl schimbe. Cu cât este o perioadă mai lungă de când s-a desfăşurat dependenţa, cu atât este mai greu să se producă o schimbare, decât dacă persoana respectivă este motivată şi conştientă”, menţionează specialistul.

De cele mai multe ori, adolescenţii nu sunt dispuşi să facă o schimbare, pentru că ei chiar se află în suferinţe, în stări de anxietate sau în stări depresive. „Disocierea este un principal mecanism psihologic. Adică, ei gândesc: Mă disociez, nu îmi pasă nici de ceilalţi, nici de mine că mă autodistrug. Nu vreau să simt durere şi niciun fel de emoţie. Şi aşa, apelează la alcool sau chiar la substanţe ilegale”, adaugă Mădălina Fărcăşel.

Diversitatea adicţiilor

Orice comportament poate deveni, la un moment dat, o dependenţă, însă doar unele dintre acestea un prognostic favorabil. De exemplu, dependenţa de mâncare şi cele de tutun sau alcool pot fi comparabile, pentru că orice adicţie este o problemă de impulsivitate. Adică, în cazul mâncării, individul vede un tort şi până nu îl termină, nu se poate opri. Chiar şi shopping-ul, dacă este vorba de o situaţie materială bună, poate fi considerat un comportament compulsiv, pentru că până ţine de un impuls, este ceva care nu poate fi stăpânit până nu se îndeplineşte.

„Comportamentul pe care îl găsesc cel mai greu de tratat este dependenţa de jocuri de noroc. Este problema cea mai dificilă de tratat şi din punct de vedere clinic, pentru că secvenţele au loc foarte rapid şi nu este timp de luat decizii. Pe când dacă, de exemplu, consumi alcool în exces, îţi va fi rău, iar dacă iei droguri, apar imediat nişte efecte fiziologice, corpul indicând că ceva nu este în regulă. Când vorbim despre jocurile de noroc, lucrurile sunt mai dificil de tratat şi chiar cu un prognostic rezervat”, explică psihologul.

De ce apar aceste dependenţe?

Principala cauză a adicţiilor de tutun şi alcool este reprezentată de modelele din jur. „Dacă acel copil are părinţi care sunt fumători sau care consumă alcool în exces, normalitatea de acasă îl va predispune şi pe el să vrea să încerce”, precizează Mădălina Fărcăşel.