Tovarășul Rafila, cinic și crud când făcea anchete

Mărturia unui deținut politic arată modul în care se făceau anchetele în timp ce Direcția de Securitate Arad era condusă, la finalul anilor 1940, de Alexandru Rafila, tatăl celui care acum se pregătește să devină parlamentar PSD și care l-a absolvit de vină pe propriul părinte.

CNSAS a confirmat existența unui ofițer de Securitate numit Alexandru Rafila care a condus Serviciul Securității Arad între 1948 și 1949.

Mărturia descoperită în procesulcomunismului.com aparține lui Gheorghiță Viorel, acuzat că a uneltit împotriva ordinii sociale și că a simpatizat cu Mișcarea legionară. Va fi condamnat la 10 ani de închisoare.

Faptele se petrec în anul 1948, la Arad. Sunt anchetate și judecate „elementele legionare elevi şi studenţi F.D.C. din jud. Arad”, potrivit rechizitoriului

„Camera, spaţioasă; biroul, masiv; biblioteca, de formă; pe jos, covoare persane; aparent, ambianţă elevată, luminoasă, îmbietoare la dialog. Nimic din rigiditatea cazonă, nimic deza­greabil, nimic ameninţător. Locatarul, până la proba contrară, curând oferită, un domn. Un tovarăş inteligent, cinic, crud, dar domn.

Incompatibilitatea, absurdul au aici concreteţe. Răspun­de la numele Rafila. Maiorul Rafila, comandant, relativ tânăr, roşcat, masiv, afişând o excesivă eleganţă vestimentară; origi­nar din Dezna, adică din judeţ. Tatăl, român; mama, rusoaică. S-au cunoscut în prizonieratul primului război mondial. (istoricul Mădălin Hodor susține că Rafila senior s-a născut în URSS n.red.)

Pregăti­rea, medie; profesiunea, maistru tinichigiu, la depoul CER., aşa se spunea. Mă priveşte cu aere de satrap, sigur de sine. "Ce mai aştepţi, desfă-i cătuşele!" Comisarul, parcă mai timorat ca mine, execută prompt. "Ei, cum e? Credeai că o să scapi? Noi procedăm ştiinţific şi, ca atare, nu greşim. Ştiinţific. Şi acum, că l-am văzut, duceţi-l la arest!…

Celula, nu cu mult mai lungă de doi metri, lată de unu şi jumătate, scundă, boltită, fără fereastră, amenajate în pivniţa unei case naţionalizate, avea un singur prici?… Ce voi face? De cel puţin două zile nu am pus în gură nimic.  Tensiunea nervoasă îmi alunga foamea, aşa că raţia, 400 g de pâine şi apă, nu mi se părea un chin.