Tudorel Toader, o problemă gravă pentru UAIC

Un fost coleg universitar de-al domnului Tudorel Toader a relatat unor apropiaţi cum a aflat din gura ministrului Justiţiei viziunea lui despre responsabilităţile funcţiei de conducere: 50%-50%.  Adică? „50% – eu decid, 50% – ceilalţi, restul, execută!”. Era la scurtă vreme după ce fusese ales rector al Universităţii „Al. I. Cuza” şi solicita „subordonaţilor” să participe simbolic la ritualul pupatului papucului. Această viziune managerială de garnizoană, din care căprarul-şef perora despre legi, regulamente şi statute universitare, a reuşit să-i intimideze pe mulţi. Omul nu numai că pretindea, ca un Ludovic de cartier, „Legea sunt eu!”, dar brava neîncetat cu funcţia (sinecură politică de la Relu Fenechiu) de fost membru al Curţii Constituţionale.

Ca să înţelegeţi – respectul faţă de ziarişti la conferinţele de presă din prezent nu diferă prea mult faţă de disponibilitatea la dialog arătată de multe ori colegilor universitari. Unii au înclinat să creadă atunci că e mai curând o chestiune de stil – o fi el grobian şi limbut, dar ticălos nu! Posibil să-şi fi schimbat părerea, după ce Toader a călcat în picioare codul etic al universităţii, împingându-şi fiul să participe la concursul de asistent universitar pe motiv că el „este suspendat temporar din funcţie”. Aşa a transformat universitatea într-o afacere de familie.

Până să fi ajuns decan la Facultatea de Drept, poate că ar fi rămas cunoscut în istorie ca „procurorul comunist de la Panciu” (1986-1990). Până să ajungă rector, s-ar fi putut vorbi despre judecătorul de la CCR. Mai avea, totuşi, şansa să rămână cunoscut drept un profesor de drept penal, dacă nu ar fi optat să devină avocatul inculpaţilor împotriva şefei DNA. Înclinăm să credem că raportul prezentat în data de 22 februarie 2018 este, de fapt, „opera juridică” genuină, în a cărei efigie va fi surprins de istorie. S-a spus, în mod argumentat, că este creaţia unui procuroraş stalinist, că a scris un raport ale cărui fracturi de logică şi informaţii amalgamate fac de râs „şcoală juridică ieşeană”. „Profesorul de la Iaşi” este pe faţă un adversar al principiilor pe care le predă studenţilor. O cred chiar ei şi îl contestă în public, ceea ce îl transformă într-un caz unic în universităţile româneşti după 1989. Silvian Man, reprezentantul studenţilor la Drept în Senatul UAIC, despre raport: „O grămadă de aberaţii juridice. Ni s-a dat impresia, pentru moment, că domnul Toader nici nu a fost judecător la Curtea Constituţională. Avem oameni trimişi în judecată şi, practic, domnul Toader le-a luat apărarea (…). I-a ştirbit absolut toată calitatea profesională pe care o avea înainte, acest lucru l-a făcut aproape o persoană non grata în rândul studenţilor în ceea ce priveşte de a avea un model de profesor”.

Când proprii tăi studenţi se aliniază pe culoarele universităţii şi poartă mesaje cu „Toader Tudorel, nu ne eşti model", sfidându-ţi autoritatea profesorală, iar colegi de la Facultatea de Drept, precum profesorul Valerius Ciucă, afirmă că „nici unul dintre cele 20 de puncte nu are susţinere juridică sau raţională” şi totul „se bazează pe aberaţii juridice”, e clar să vorbim despre un faliment profesional şi o criză severă de credibilitate a mediului universitar de la UAIC.

Şi societatea percepe acelaşi lucru. La protestele din Piaţa Unirii, rectorul celei mai vechi universităţi din România a reuşit să fie la fel de detestat precum Dragnea şi Tăriceanu. Mesajul e simplu: Tudorel Toader a optat să devină o faţetă a Iaşului anti-european, tributar mentalităţii totalitare de exercitare a puterii, adversar al independenţei justiţiei, o unealtă politică a infractorilor. A ajuns unul dintre pionii esenţiali folosiţi în edificarea derivei iliberale a României. Sintagma „profesorul de la Iaşi” a devenit sinonimă cu impostura academică aflată în slujba inculpaţilor. Toader nu se mai află nici măcar de partea „greşită” a istoriei, a plonjat direct în haznaua ei.

Este o obligaţie morală atât pentru colegii de la Facultatea de Drept, cât şi pentru universitarii de la „Al. I. Cuza” să se întrebe dacă se simt reprezentaţi de un rector care pune umărul la demolarea valorilor şi reperelor societăţii în care trăiesc. Deşi se spune că nu se face politică în universitate – în sensul să nu transformi catedra într-o tribună – este nevoie de asemenea reacţii civice. Una e să faci politică partinică, să te declari adept al PSD, ALDE, PNL, USR, eventual să ajungi ministru „independent”, alta e să distrugi fundamentele statului de drept şi să loveşti în sistemul democratic din poziţia în care ai fost desemnat.

Ca şi în politică, pe radarul de evaluare a universităţilor în clasamentele internaţionale figurează „reputaţia”. Cum se va răsfrânge activitatea de ministru a lui Tudorel asupra ranking-ului universităţii? E o întrebare serioasă, fiindcă odată ratat „mandantul” de revocare a Laurei Codruţa Kovesi, pe Toader îl paşte în mod natural o plecare din funcţie şi o revenire la Iaşi. UAIC are atârnată de gât o piatră de moară.