Caută 
1 MIN
Cum luna martie este legată de naşterea lui Mircea Eliade (13 martie 1907) vă propun un serial care pune câteva accente pe relaţia dintre acesta şi Radu Gyr, un scriitor controversat din cauza activităţii sale politice legionare, plecând de la corespondenţa lor din 1968-1969, aşa cum este ea păstrată la Colecţiile speciale ale bibliotecii Universităţii din Chicago.
3.1
Mircea Eliade către Radu Gyr
25 iulie 1968
Dragă prietene,
M-am bucurat că am primit scrisoarea ta o zi înainte de plecarea noastră spre Europa. (Cum era adresată acasă, şi nu la Universitate, în cel mai bun caz o citeam în octombrie, deci e foarte probabil că ţi-ar fi fost înapoiată cu „adrisantul plecat fără adresă”.)
Mă bucur că ţi-a plăcut ce-am scris în ultima vreme. Mă bucur, mai ales, că vei publica (sper, curînd de tot) un volum de poeme. Inutil să-ţi mai spun cu cîtă nerăbdare îl aştept. Prezintă, te rog, omagiile mele soţiei tale. Te îmbrăţişează, de foarte departe, bătrînul tău
Mircea Eliade
P.S. M-au surprins (trebuie să recunosc: plăcut) acele cîteva articole publicate despre scrierile mele, vechi sau noi, în revistele din ţară. Mă socoteam de mult un scriitor român uitat, deşi niciodata nu m-am îndoit că voi fi redescoperit postum. Într-un anumit sens, interesul pe care mi l-au arătat cîteva reviste între sept[embrie] 1967 şi martie 1968 mă tulbură: mi se părea că ghicesc în el un avertisment al morţii apropiate. Din fericire, „interesul” a dispărut tot atît de neaşteptat pe cît a apărut – şi eu mi-am venit în fire şi m-am întors la treburile mele (printre care, ţin să subliniez, literatura românească se numără în frunte). Vei primi curînd de la Paris, pe adresa ziarului la care colaborezi, o lungă povestire: Pe strada Mîntuleasa.
4.2
Radu Gyr către Mircea Eliade
[Răspuns la 8 Ianuarie]
Bucureşti, 16 decembrie 1968
Dragul şi mult doritul meu prieten,
Am primit scrisoarea pe care mi-ai trimis-o la sfîrşitul lui iulie, înainte de plecarea ta în Europa. Citind-o, parcă aş fi sorbit un căuc cu proaspătă apă de izvor. A fost, pentru mine, o înmiresmare sufletească. Vreau să înţelegi: caldele şi sincerile sentimente pe care ţi le port sînt pentru vechiul meu prieten din anii începuturilor noastre literare, cînd nu plecaseşi încă în India, – şi nu răsar, fără adînci rădăcini în amintiri, abia acum, cînd personalitatea lui Mircea Eliade a devenit internaţională. Faptul că nu ţi-am scris pînă în anul acesta s-a datorat unor împrejurări independente de voinţa mea, dar ai fost mereu prezent în inima mea şi te-am urmărit cu gîndurile departe, peste hotare. Prin 1963 sau 1964, m-am întîlnit, întîmplător, cu sora ta3 şi am rugat-o să-mi dea veşti despre tine. Apoi a început să se vorbească tot mai mult despre opera ta în presa noastră şi drumurile s-au deschis şi limpezit. E un lucru care mă bucură profund.
După cum îmi făgăduiseşi, am aşteptat să primesc, de la Paris, povestirea ta Pe strada Mîntuleasa, dar nu mi-a sosit. Între timp, am auzit că ai fi publicat-o în limba franceză. Dacă e adevărat, te rog frumos să fii amabil şi să-mi trimiţi şi mie un exemplar, căci îl adăst cu nerăbdare. Intenţionez să scriu un comentariu literar la gazeta unde colaborez.
Pe cînd cel de-al doilea volum din Amintiri? Şi ce pregăteşti în prezent pe şantierul tău filosofic şi literar?
La rîndul meu, lucrez intens. Şi sertarele mele sînt pline de manuscrise: versuri, eseuri, memorii literare – în speranţa publicării lor. Atît masivul volum predat editurii de stat, cît şi reapariţia mea în presa literară internă vor mai suferi, însă, oarecare zăbavă4. Pentru mulţi dintre colegii mei de condei parcă aş fi încă „un poète maudite”5.
Şi pentru că, dragul meu Mircea, nu pot răspunde deocamdată, prieteniei tale de a-mi fi trimis Amintiri-le, trimiţîndu-ţi şi eu un volum tipărit mă mărginesc să alătur scrisorii patru poezii, pe care ţi le-am închinat: „Ţapul sălbatic”, „Tristeţe cosmică”, „Galaxii” şi „Muzeu”6. Ultima îşi propune să aducă un strop de mireasmă din ţară. Aş fi vrut să pun în plic şi un pumn de azur carpatic sau baremi o frunză din arborii de pe strada Mîntuleasa, unde ai copilărit… Fă ce crezi cu poeziile trimise.
Noi ne pregătim să întîmpinăm sărbătorile Crăciunului, după întreaga tradiţie străbună, ascultînd, în mijlocul rudelor, splendidele colinde româneşti. A venit iarna şi, sub albele macaturi de zăpadă, ţara e şi mai frumoasă. Aici s-a construit imens; Bucureştii şi celelalte oraşe s-au împodobit cu noi cartiere şi parcuri, împrospătîndu-se cu o arhitectură modernă, dar păstrîndu-şi, totodată, monumentele istorice şi vechile clădiri specifice, dintre care multe au fost restaurate. Bătrînele oraşe provinciale ca Iaşii, Galaţii, Constanţa, Bacăul, Suceava, Craiova, Ploieştii, Piteştii sînt de nerecunoscut. Altele noi, ca Oneştii şi Victoria, au apărut pe harta ţării şi sînt, într-adevăr, demne de admirat. Ceea ce se vădeşte cu totul fermecător e litoralul nostru: Mamaia, cele două Eforii, Mangalia, lîngă care s-a ridicat Mangalia nouă. Bineînţeles trebuie văzute în sezonul estival, cînd sînt îmbrăcate în flori şi grădini.
Vechiul nostru prieten, Puiu Vojen, pe care îl văd foarte des, îţi trimite salutările lui cordiale. A rămas adînc emoţionat că-i pomeneşti numele în Amintiri.
Soţia mea şi eu vă urăm – doamnei tale şi ţie – sărbători fericite şi ani mulţi, plini de sănătate, bucurii şi noi satisfacţii! Prezintă, rogu-te, Doamnei Eliade, respectuoasele mele omagii. Braţele mele se întind dincolo de ocean şi te cuprind cu drag, lîngă inimă, scumpe şi mult dorite prietene, duioasă aducere aminte şi vie prezenţă în sufletul meu.
Bătrînul tău,
Radu Gyr – Demetrescu
Str. Nikos Beloiannis 1, apt. 15, Bucureşti, Sector I
(Continuare în ediţia din 14 aprilie a Ziarului de Iaşi)
1 Publicată prima dată de Ilie Rad în Excelsior, an VI, 1997, nr. 10, pp. 66-67. Reprodusă aici după Mircea Eliade, Europa, Asia America…, Corespondenţă A-H, ediţie îngrijită de Mircea Handoca, Humanitas, 1999, pp.359-360
2 Originalul la MEP, SC, Regenstein Library
3 Corina Alexandrescu, mama profesorului Sorin Alexandrescu, editor şi comentator avizat al operei lui Mircea Eliade
4 Probabil că această marginalizare s-a datorat faptului că a refuzat, conform spuselor fiicei sale, să devină informator (vezi interviul menţionat infra)
5 un poet blestemat, excomunicat (fr.)
6 Manuscrisele poeziilor sunt păstrate şi astăzi, alături de scrisoare, la Regenstein Library
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor
