Un referendum necesar

După ce a meditat patru ani şi jumătate asupra rostului fiinţei în lume, retras în chilia de la Cotroceni, preşedintele Klaus Iohannis intră în acţiune. Probabil. Dacă astrele sunt favorabile, pe 26 mai – de ziua alegerilor europarlamentare – vom participa şi la un referendum. Un plebiscit despre soarta penalilor care conduc România.

Înainte de toate, mă declar de acord cu Victor Ponta. E nevoie ca întrebarea de pe buletinul de vot să fie (vorba amicului Descartes) clară şi precisă. Ea trebuie obligatoriu formulată astfel încât alegătorul să priceapă imediat despre ce este vorba şi totodată devine absolut necesar ca respectiva chestiune să facă trimitere la un aspect concret. De pildă: Sunteţi de acord ca o persoană condamnată definitiv să nu mai ocupe nicio funcţie publică?/ Sunteţi de acord ca o persoană condamnată definitiv să mai ocupe o funcţie publică? Funcţie de răspunsul la această interogaţie (Da/ Nu) vom vedea şi ce fel de oameni sunt românii anului 2019. Chiar ne plac la nebunie infractorii?     

În al doilea rând, Iohannis trebuie să promită solemn că va transpune – într-un viitor cât mai apropiat – dorinţa românilor în practică, mergând chiar până la a începe procedurile de modificare a Constituţiei. E adevărat că demersul se susţine doar în cazul în care alegătorii s-au săturat de penali, aceştia din urmă nemaiavând dreptul să ocupe vreo funcţie publică. Iar dacă tot ne propunem schimbarea Legii Fundamentale, n-ar fi rău să explicăm mai bine ce înseamnă un stat social (poate că un raport decent între salariul minim şi cel maxim ar fi un criteriu binevenit – mă refer la cele de la stat, evident), să anulăm posibilitatea pensiilor speciale, impunând definitiv şi irevocabil principiul contributivităţii, să trasăm clar regulile independenţei justiţiei, ca să nu ne mai trezim cu un alt slugărel etc. etc.

Apoi, pentru a ne dovedi buna credinţă, Iohannis, laolaltă cu prietenii liberali, trebuie să-şi asume şi rezultatele recensământului privind reducerea numărului de trântori din Parlamentul României, din urmă cu zece ani. Doar în acest fel, şeful statului ne va convinge că înţelege şi acceptă că poporul este suveran, chiar dacă el (poporul) se mai încurcă din când în când în propriile convingeri. Mai mult, cum PNL (aliat atunci cu infractorii de la PSD!) s-a opus plebiscitului, o recunoaştere a opţiunii populare ar fi o palmă peste botul politicienilor cu fundul în două luntre din partidul Brătienilor, din cauza cărora ţi-e greu să mai pui bază pe această formaţiune ipocrită. "Am mai scris-o, iar dacă nu, o repet:" Ludovic Orban merge la luptă cu politicieni foarte asemănători pesediştilor, ce nu au ezitat să recurgă la aceleaşi şmenuri ca Dragnea et comp. pentru a-şi umple buzunarele. Cu cât mai puţini dintre aceştia în Parlament, cu atât mai bine pentru Ţară! 

Cu speranţa că Iohannis se va trezi din letargie, achitându-se totuşi onorabil de misiunea ce i-a fost încredinţată în 2014, aştept nu atât recensământul, cât deciziile obligatorii ulterioare. Sunt mai importante decât plebiscitul în sine.