VIDEO: O şcoală online din Iaşi, model în întreaga ţară. Copii din Australia au făcut ore aici

Şcoala EuroEd din Iaşi poate fi un model pentru oricare instituţie de învăţământ din ţară în ceea ce priveşte modul în care se desfăşoară orele online sau în regim hibrind. Încă din luna martie, când întreg sistemul de învăţământ românesc de stat a fost pus pe „pauză”, elevii de la EuroEd au continuat lecţiile, profesorii au predat cu ajutorul platformelor online şi şi-au adapt în permanenţă materialele didactice la noua realitate. Şi au făcut acest lucru atât de bine încât unul dintre elevii EuroEd a finalizat cu succes anul şcolar trecut chiar dacă se afla la mii de kilometri distanţă, în Australia. Cu toate acestea, pe perioada vacanţei de vară, şcoala a continuat să îşi pună la punct baza materială, iar acum elevii aproape nu mai fac diferenţa dintre şcoala de acasă şi cea „faţă în faţă”. Aşa se explică de ce există în acest moment părinţi din Bucureşti care ar dori să îşi înscrie copiii la şcoala ieşeană.

Ziarul de Iaşi a vizitat Şcoala EuroEd la o lună de la începerea anului şcolar pentru a vedea cum se desfăşoară orele la una dintre instituţiile care a oferit consultanţă mai multor şcoli din Iaşi, printre care şi licee de renume, în ceea ce priveşte adaptarea curriculei la predarea online sau hibridă, dar şi cu privire la soluţiile tehnice potrivite unei săli de clasă. În urma vizitei, am aflat că elevii de la EuroEd fac cursuri în trei maniere diferite, în funcţie de grupa de vârstă şi nevoile acesteia, existând însă şi posibilitatea de a solicita exclusiv predarea online dacă situaţia o cere. „În acest moment, avem la toate clasele cel puţin un caz în care a fost solicitată învăţarea exclusiv în mediul online din diferite motive. Preşcolarii învaţă însă în mod obişnuit «faţă în faţă», cu câteva excepţii, cei din clasele primare învaţă în regim mixt, cu jumătate de clasă acasă şi jumătate la şcoală, iar cei din gimnaziu sunt trei zile la şcoală şi două în mediul online, cu excepţii, după cum spuneam anterior”, explică prof. Anca Colibaba, preşedinte executiv al EuroEd.

Cum se vede clasa de dincolo de tabla electronică

Indiferent de modalitatea în care fac cursurile, elevii nu se simt excluşi nicio clipă, pot discuta cu profesorul sau învăţătorul în timp real şi pot interacţiona cu colegii lor din clasă chiar dacă se află în faţa calculatorului, existând două microfoane în fiecare clasă, unul care captează zgomotul de fond şi unul de tip lavalieră pentru cadrul didactic. La clasa a III-a A toţi elevii poartă tricouri verzi, cu inscripţia şcolii, chiar şi cei de acasă, care pot fi văzuţi pe tabla electronică încadraţi în mici pătrăţele de o şchioapă.

Elevii afirmă că în acest mod „ies din starea de acasă” şi se pot concetra la ore, chiar dacă patul e la câţiva metri distanţă. Pe rând, elevii din clasă vorbesc despre avantajele şi dezavantajele învăţatului „faţă în faţă”, iar cei de acasă despre neajunsurile sau câştigurile pe care le au când învaţă online. Profesoara Ramona Cîrşmari arată că acest exerciţiu, de a vedea ce câştigă sau ce pierd elevii în funcţie de maniera în care învaţă, a fost făcut încă de la începutul anului şcolar. Tot de atunci au fost stabilite reguli clare legate de modul în care pot interveni la ore, cum pot pune întrebări sau ce reţele sau programe sunt folosite unitar la nivelul întregii şcoli, pentru a nu fi pus nimeni în dificultate şi toţi profesorii şi elevii să fie capabili să lucreze şi interacţioneze cu uşurinţă.

Secretul: sute de ore de muncă şi clase de specializare

Anca Colibaba povesteşte că tot drumul parcurs până la rezultatul actual nu a fost deloc unul uşor. „Tot ce se vede în sala de clasă nu s-a născut de la sine. Imediat după perioada de izolare, când s-a lucrat exclusiv online, de pe 13 martie, am început să livrăm online. Nu a fost o formulă instituţională, pentru că profesorii au lucrat de acasă, fiecare pe echipamentul lui, iar unii au avut echipament de la şcoală. Ce ne-a preocupat pe noi cel mai mult atunci a fost să organizăm o echipă tehnică, formată din cadre didactice care aveau un apetit pentru tehnologie şi foloseau deja abilităţile la orele de curs. Noi aveam ceva dotare, dar nu în fiecare clasă”, povesteşte Anca Colibaba. „Am avut două echipe încă din primele săptămâni care s-au structurat aproape organic. Cea tehnică şi cea pedagogică, care au început să colaboreze una cu cealaltă, să vedem cu ce infrastructură poate să funcţioneze, cu ce pedagogie. În acest interval, pentru că am realizat că părinţii au devenit indispensabili în actul educaţional, iar comunitatea de învăţare nu cuprinde numai elevi şi profesori, ci şi părinţii. Deci, am ţinut o comunicare foarte intensă şi, cu cât erau copiii mai mici, cu atât am comunicat cu familiile mai des. Din primul moment am introdus acest sistem şi la grădiniţă”, explică Anca Colibaba.

Iar de aici s-a născut problema gestionării timpului petrecut de elevi la clasă. Dacă la început se credea că elevii ar putea obosi, sau timpul de atenţie la lecţiile online este mai scăzut, treptat profesorii au realizat că, atâta timp cât materialul didactic livrat este unul interactiv, adaptat la orele online, elevii nu se plictisesc. Mai mult, fiind o generaţie care a crescut în faţa calculatorului, noul mediu nu îi oboseşte, iar elevii rămân în faţa monitorului să discute cu colegii chiar şi după ce ora s-a terminat.

Dincolo de aceste provocări, tot cadrele didactice s-au ocupat în permanenţă ca şi elevii, dar şi părinţii acestora, să poată utiliza platformele utilizate în actul de predare, aşa că au făcut tutoriale pentru elevi şi părinţi, iar cadrele didactice au continuat să se specializeze participând la webinarii sau lecţii de pregătire.

După terminarea anului şcolar trecut, pe perioada verii au fost organizate, în mediul online, şcoli de vară, iar în această perioadă s-au putut testa echipamente sau modalităţi noio de predare. Prin urmare, noul an şcolar a început fără nicio problemă. Însă a fost nevoie de mai bine de o lună de pregătiri temeinice, de teste în ceea ce priveşte echipamentul, de modificări şi de discuţii cu părinţii pentru a găsi cele mai bune soluţii pentru toată lumea.

Ce cred elevii

În cazul celor mai mici, din clasele primare, lecţiile se desfăşoară în format hibrid, o jumătate de clasă în format online şi cealaltă în clasă, urmând ca la două săptămâni rolurile să se schimbe. Alături de cadrele didactice au discutat încă din prima săptămână de şcoală ce avantaje are fiecare grupă şi ce dezavantaje, iar pentru ca dorul de colegi să nu fie prea mare, sistemul online rămâne deschis în pauze, iar cei din clase pot interacţiona în voie cu cei aflaţi acasă. În cazul celor mai mari însă, două zile pe sătămână sunt în faţa monitoarelor, iar trei zile sunt la şcoală, deoarece cadrele didactice au realizat că nu toate orele pot fi realizate online.

Robert, reprezentantul elevilor de gimnaziu, arată că atât el, cât şi colegii lui nu întâmpină dificulăţi de adaptare la noul sistem. Vede însă că, într-adevăr, o parte dintre materii pot fi parcurse şi online, însă ore precum Limba română, care necesită mai multă interacţiune, pot fi realizate doar faţă în faţă. „Nu am foarte multe dificultăţi de adaptare, şi cred că mai sunt probleme doar legate de echipament şi faptul că unii colegi se mai încurcă. Dar, în afară de acest lucru, nu sunt probleme. Temele sunt scrise, sunt trimise. La lecţii depinde mult de materii. La Matematică, de exemplu, profesorul scrie la tablă la el acasă sau în clasă, şi nu văd nicio diferenţă faţă de orele clasice. Dar la ora de Limba română, unde trebuie să vorbim, să interacţionăm şi să discutăm literatură, cred că este mai bine să fim în aceeaşi cameră”, explică Robert.

Ce cred părinţii

Ziarul de Iaşi a contactat telefonic şi părinţi ai unor copii de la EuroEd. Mama a doi copii, din clasa pregătitoare şi clasa a IV-a, se declară de-a dreptul mulţumită de modul în care se derulează orele şi de măsurile luate de către şcoală de la începutul pandemiei. „Evident, în orice comunitate există subiectivism, şi depinde de fiecare părinte şi de fiecare familie. Fiecare părinte are alte aşteptări de la copiii noştri sau de la mediul în care copiii noştri activează, însă din punctul meu de vedere eu sunt foarte mulţumită. Încă de la începutul pandemiei cei de la EuroEd s-au organizat formidabil, şi mă refer la întreaga activitate. Noi am avut parte de tutoriale încă din prima săptămână de pandemie, când peste tot era o isterie generalizată. Am avut parte de filmuleţe, de tutoriale, de materiale care să ne ajute pe toate platformele auxiliare. A fost o muncă fantastică, pe care iniţial nu am perceput-o. Dar, având acces la toate materialele, am realizat câtă muncă se află de fapt într-un materiale de 5 sau 10 minute”, explică părintele.

În plus, mama este mulţumită că a fost respectat în permanenţă orarul de la şcoală, că toate deciziile au fost luate în acord cu votul părinţilor, dar şi faptul că nu a fost făcut niciun rabat de la siguranţă. „Ştiu că s-a mers până a se asigura că fraţii din clase diferite să fie în aceleaşi serii în care învaţă online sau de la şcoală, iar regulile sanitare sunt respectate cu stricteţe. În plus, cel mai mic al meu este în clasa 0, iar cadrele didactice reuşesc să îl responsabilizeze într-o manieră în care pentru el pare o joacă. Eu sunt foarte mulţumită şi liniştită, şi nicio secundă nu mi-am pus problema să ţin copilul acasă”, a adăugat părintele.

Planuri de la zero

Eforturile depuse de echipa de la EuroEd în perioada de pandemie sunt uşor de văzut. Totul a fost făcut aproape de la zero, iar puţinele modele din străinătate au trebuit adaptate la realitea românească. În plus, echipamentele au fost achiziţionate, în mare parte, din fonduri proprii, lipsind poate o bună parte din sprijinul de care se bucură unităţile de învăţământ de stat. Cadrele didactice, deşi cu experienţă la catedră, au fost nevoite să se adapteze din mers la platforme, dispozitive şi lecţii online. Ar fi fost mult mai simplu să trimită lecţii pe whatsapp şi să dea o mulţime de teme sau să stea pur şi simplu în faţa camerei şi să recite o lecţie. Dar au realizat că au o responsabilitate faţă de elevi şi părinţi, una morală, dincolo de aceea că plătesc pentru un act educaţional de calitate.