Vreme urâtă la început de octombrie

În cele ce urmează, voi încerca să prezint, succint şi fără pretenţii argumentative, câteva idei ce mi se par demne de atenţie, la trei zile de la sfârşitul consultării. 

1. Am pierdut cu toţii. A fost o perioadă în care violenţa a afectat dramatic discursul public. Am dovedit că suntem o colectivitate nepregătită să poarte în termeni decenţi o conversaţie pe o temă dificilă.

2. Conducătorii noştri politici au abdicat de la misiunea de a aplana tensiunile din interiorul societăţii. Dacă pe reţelele sociale şi, în general, în comunicarea dintre oamenii obişnuiţi era de aşteptat să întâlnim discursul urii, reproducerea şi propagarea lui de către responsabilii politici este inadmisibilă.

3. Ar fi amuzantă, dacă nu ar fi atât de tristă, asumarea de către mulţi politicieni români a statutului de călăuze ale comunităţii în chestiuni etice. Ei ar trebui să ştie că voturile pe care le primesc nu reprezintă o validare a staturii lor morale, ci doar o investiţie făcută de alegător, în speranţa unui profit.

4. Mai ales în cazul PSD şi ALDE, membre ale unor grupuri politice europene ce susţin extinderea drepturilor LGBT, ipocrizia a luat forme acute. Cele două partide româneşti nu au avut curajul şi decenţa să susţină, la Bruxelles, linia adoptată, în mod evident, de conducerile de la Bucureşti. Cât despre recomandările ca membrii şi simpatizanţii să voteze potrivit propriei conştiinţe, ele sunt de-a dreptul comice. Partidele româneşti din grupul popular nu au fost supuse unei astfel de presiuni ideologice, astfel că au avut mai puţine probleme la acest capitol.

5. E greu de spus, acum, dacă politicienii favorabili opţiunii „Da“ au supraestimat grosolan capacitatea bisericilor, în primul rând pe cea a Bisericii Ortodoxe, de a scoate oamenii la vot. Probabil că, în mare măsură, au făcut-o. Au considerat că, oferind bisericilor un câmp de acţiune pe care acestea nu-l puteau refuza, sunt îndreptăţiţi să le paraziteze efortul. Din fericire, s-au înşelat.

6. Atât politicienii care au promovat schimbarea constituţională, cât şi ierarhia BOR – poate şi cea a altor culte – şi-au pus prea multe speranţe în influenţa politică a preoţilor (sau a pastorilor, predicatorilor). Din păcate pentru tabăra „Da“, mulţi dintre aceşti oameni ai bisericii nu au argumente pentru a fi lideri spirituali ai unor comunităţi, fie ele şi sărace ori defavorizate educaţional, din anul de graţie 2018. Motivele sunt numeroase, dar unele dintre ele – bine cunoscute de toată lumea – ar putea să dea de gândit capilor bisericilor noastre.

7. Este, pentru mulţi români sau străini interesaţi de România, o surpriză să constate cum oameni ataşaţi de vechiul sistem comunist, de la care ne-am aştepta să manifeste reticenţă sau ostilitate faţă de intervenţiile bisericii în politică, sunt mari apărători ai moralei creştine. În fapt, ei apreciază capacitatea bisericii de a exercita control social asupra propriilor membri (credincioşi) şi sprijină extinderea ei la nivelul întregii colectivităţi. Dezbaterile ocazionate de referendum ne-au oferit multe exemple de acest tip.

8. Alunecarea BOR către politică nu a început şi probabil că nu se va termina cu referendumul. Există numeroase fire ce leagă biserica de partide, cele mai solide fiind cele care au, la celălalt capăt, partidul cel mai influent în alocarea de resurse. Dacă, în plus, acesta mai promovează şi valori tradiţionaliste şi autoritare, cuplarea este şi mai strânsă. Din acest punct de vedere, PSD domină clar, lăsând în urmă PNL.

9. Ambele formaţiuni sunt rodate în tehnica politicii de tip patronaj-clientelism şi, în consecinţă, apreciază la justa valoare ajutorul pe care bisericile îl pot da în legitimarea guvernării, mai ales la nivel local. Este greu de crezut că vreunul dintre ele ar fi îndrăznit să trişeze într-un astfel de moment. Probabil că au încercat să ajute, dar mecanismul nu a funcţionat.

10. În fine, Partidul Naţional Liberal poate hotărî oficial că este un cămin deschis mai multor ideologii, dar referendumul ne-a arătat că tot trebuie să asiguri o logică a comportamentului politic. Dacă liderii PNL se hotărăsc să abandoneze electoratul ce preţuieşte laicitatea statului (dar care nu e neapărat ateu), acesta îşi va căuta alte forme de reprezentare.