Wembley, după 55 de ani

Cine ar fi crezut? În finala din 1966 de pe Wembley, arbitrul elveţian Gottfried Dienst se pregătea să fluiere finalul apoteotic. Scorul era 2-1 pentru Anglia, ceea ce consfinţea o victorie istorică pentru ţara inventatoare a fotbalului, dar care nu reuşise nimic în cele patru ediţii anterioare ale Cupei Mondiale la care participase. În ultimele secunde, fundaşul german Wolfgang Weber adusese egalarea, dar dacă Dienst ar fi observat henţul comis anterior de Scnhellinger (pasatorul), acea finală de pe Wembley ar fi lăsat prea puţine amintiri. Ar fi fost un banal 2-1 pentru Anglia. Dar a venit minutul 101, când mingea torpilată de Geoff Hurst a trăsnit transversala, de unde a ricoşat pe linia porţii. În faţă? După? Cine ştie? Tuşierul azer (pe atunci, sovietic) Tofik Bahramov a semnalizat şi Dienst a validat golul. Până la urmă, Hurst a mai înscris odată în ultimele secunde ale prelungirilor şi Dienst a fluierat din nou a gol, deşi fanii intraseră deja în teren. 4-2 rezultat final.

În 2021, penaltiul uşor acordat de olandezul Makkelie a adus victoria Angliei în semifinala împotriva eroicei Danemarce. Semn pentru mulţi dintre comentatorii actuali pentru a-şi aminti de 1966. „Anglia a fost ajutată din nou. Anglia nu poate câştiga nici pe Wembley fără ajutorul arbitrilor.” Unii dintre cei care fac paralela nu erau nici în stare de proiect la 30 iulie 1966. Îi cunoşti uşor. Au auzit că arbitrul incriminat era un „rus”, Bahramov (nu Dienst). „Mingea a căzut cu un metru şi jumătate în faţa liniei porţii”, spune un expert de pe facebook. În 1966, nu erau nici senzori video pe linia porţii, darămite VAR. Cu toate acestea, vâlva imensă provocată de acel gol a făcut pe numeroşi fotografi sau analişti video să studieze cu atenţie şi minuţie, secvenţă cu secvenţă, secundă cu secundă, traiectoria mingii de la bară până la teren. Fără verdict. Nu se ştie dacă a fost gol. Nu se ştie dacă nu a fost gol. Cu toate acestea, mulţi sunt fermi în concluzie. Bahramov a furat Germania şi a oferit victoria Angliei la Cupa Mondială din 1966.

Discuţia din 2021 este augmentată de încă ceva. „Blestemul Dienst-Bahramov” a făcut, poate, ca Anglia să nu mai prindă o mare finală, europeană sau mondială, timp de 55 de ani. Până când, istoria se repetă. Majoritatea cunoscătorilor susţin că nu a fost vorba de o greşeală flagrantă, ci de un penalty prea uşor acordat. Că acest penalty nu trebuia acordat decât dacă situaţia era clară precum cristalul (aserţiune eronată, după părerea noastră, fiindcă deciziile de arbitraj nu trebuie să fie subordonate circumstanţelor). Decizie pripită a lui Daniel Makkelie, care a ajutat din greşeală echipa Angliei să se califice în finală.

Ultima întrebare care cere răspuns categoric: Dar VAR ce a păzit? De ce nu a anulat decizia olandezului? Primul răspuns este simplu şi izvorăşte din definiţia terminului: Video Assistant Referee. Un arbitru (sau mai mulţi) care îl ajută pe central în luarea deciziilor grele. Decizia aparţine celui din teren, care poate ţine sau nu cont de părerea VAR. Dar îşi asumă răspunderea deciziei, iar centralul ştie ce-l aşteaptă dacă verdictul VAR a fost corect şi neglijat. Faza din careul lui Schmeichel a arătat, pe zece monitoare, că între Sterling (renumit simulant din Premier League) şi Jensen sau Vestergaard (sau amândoi) a fost contact. „E la latitudinea ta, dragă Daniel, să dai penalty, dacă consideri. Dacă vrei, vino la margine să revezi faza.” Dar Daniel n-a venit. Şi a indicat punctul cu var, fără să ţină cont de VAR. Nu era obligaţia lui. Dar pentru asta, răspunde. Repetăm, o decizie de arbitraj nu trebuie să depindă de circumstanţe. Dar tocmai circumstanţele finalului de meci l-ar fi obligat pe olandez să fie mai circumspect.

În rest, vorbe şi bârfe: că laserul din tribune, conspiraţia olandeză, Boris Johnson, Superliga etc., etc., etc. În 99% din cazuri de la Euro 2020, VAR a fost extrem de eficient la debutul său într-o competiţie majoră, chiar dacă aceia care îl contestă au găsit motivul ideal în acea fază de uitat din finalul meciului Anglia-Danemarca. Oare un VAR „avant la lettre” ar fi anulat semnalizarea nefericitului Bahramov din 1966? Întrebare fără răspuns, istoria nu se scrie cu „dacă”!