Muşcăturile de căpuşe aduc ieşenii în număr mare la Spitalul de Boli Infecţioase Iaşi unde dacă este aglomerat pot aştepta şi câteva ore pentru o recomandare şi o reţetă pe care le pot primi şi de la medicul de familie. Teama de Boala Lyme care aduce nejustificat tot mai mulţi ieşeni la spital apare şi din cauza necunoaşterii a două realităţi legate de această afecţiune: nu oricine e muşcat de căpuşă face boala, iar prevenirea îmbolnăvirii este foarte simplă, prin administrarea de doză unică de antibiotic. Este vorba de profilaxia după o muşcătură de căpuşă care nu determină simptome de Boală Lyme precoce, profilaxie care înseamnă administrarea unei doze unice de doxicilină la adulţi sau amoxicilină la copiii sub 8 ani. O astfel de reţetă poate fi prescrisă foarte uşor şi de medicul de familie.

Mai mult, spun medicii, atunci când nu apar simptome după muşcătura de căpuşă (eritemul migrator, febră, astenie, dureri musculare sau articulare) nu este absolut obligatorie profilaxia cu antibiotice deoarece e puţin probabil ca persoana respectivă să facă boala. Chimioprofilaxia cu antibiotice se practică mai ales în zonele endemice unde foarte multe dintre căpuşe sunt infectate cu bacteria care provoacă boala. La Iaşi însă nu poate fi vorba de o zonă endemică: doar cel mult 3 dintr-o 100 de căpuşe sunt infectate.

”Cercetările ne spun că doar 1 până al 3% dintre căpuşele din zona noastră sunt infectate cu bacteria Borrelia burgdorferi ( care determină Boala Lyme). Dacă te muşcă o căpuşă, nu înseamnă obligatoriu că vei face boala. Chiar şi atunci când căpuşa este infectată, e posibil să nu faci Boala Lyme. Oamenii se sperie, intră în panică şi cred că trebuie să înceapă imediat un tratament cu antibiotice. Paşii de urmat sun însă următorii: mergi la un serviciu de chirurgie şi se scoate căpuşa. Nu trebuie luat imediat nici un tratament. Te poţi adresa a doua zi medicului de familie care pentru a preveni o eventuală infecţie poate prescrie o reţetă cu doxicilină doză unică pentru adulţi sau amoxicilină în doză unică pentru copii. Aceasta este schema de profilaxie a infecţiei, profilaxie care poate fi realizată de către medicul de familie fără să fie necesară prezentarea la spital. De multe ori ajung la noi persoane care nu au nici un simptom şi care atunci când este aglomerat aşteaptă şi 2-3 ore pentru ca un medic infecţionist să le spună acelaşi lucru pe care l-ar fi putut afla de la medicul de familie. Că e puţin probabil să facă boala mai ales dacă nu au apărut simptome şi că prevenirea unei eventuale îmbolnăviri se poate face prin administrarea unei doze unice de doxicilină”, a subliniat dr. Mihnea Hurmuzachi, director medical al Spitalului de Boli Infecţioase Iaşi.

Eritemul migrator, simptomul specific al Bolii Lyme în fază precoce, nu trebuie confundat cu reacţia alergică la muşcătura de căpuşă

Mai trebuie ştiut că acest tip de profilaxie prin administrarea de doză unică de doxicilină chiar dacă nu există simptome de boală Lyme precoce, este aplicată mai mult pentru a linişti persoane care au fost muşcate de o căpuşă. În Europa, pe baza studiilor existente nu se recomandă profilaxie antibiotică şi se preferă politica “wait and watch”, respectiv urmărirea clinică a pacientului. Terapia antibiotică este indicată doar în cazul apariţiei manifestărilor precoce ale unei infecţii.

Simptomul specific în faza precoce a Bolii Lyme îl reprezintă eritemul migrator. Acesta nu trebuie confundat cu reacţia alergică la muşcătura de căpuşă – o umflătură mică şi roşie care apare imediat la locul muşcăturii. Eritemul migrator în ochi de bou nu apare imediat după muşcătură, ci la 7-10 zile de la eveniment (uneori şi mai târziu), este mai mare (are diametrul până la 10 cm) şi are forma unei ţinte: un punct roşu central înconjurat o zonă de piele curată, la rândul ei înconjurată de o zonă roşie ce se extinde. De precizat că eritemul migrator nu apare în toate cazurile de transmitere a infecţiei în urma muşcăturilor de căpuşă. Tot în faza de debut, boala se poate manifesta şi printr-un sindrom pseudogripal: febră, dureri de cap, oboseală, dureri musculare sau articulare. De subliniat faptul că chiar atunci când căpuşa este infectată nu e obligatoriu ca persoana respectivă să facă boala. Pentru a verifica acest lucru este necesară depistarea şi măsurarea anticorpilor specifici în sânge. Aceste teste nu se efectuează însă imediat, ci la 30 de zile de la momentul muşcăturii de căpuşă şi se pot face la orice laborator de analize pe baza unei trimiteri de la medicul de familie.

Prevenirea înţepăturii de căpuşe

Cea mai bună metodă existentă de prevenire a infecţiei cu B. burgdorferi este reprezentată de evitarea sau reducerea timpului petrecut în zone infestate cu căpuşe. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se recomandă utilizarea hainelor protective (cămaşa cu mânecă lungă, pantaloni lungi introduşi în şosete, ghete, haine de culoare deschisă) şi a repelentelor – substanţe care îndepărtează insectele. Există mai multe tipuri de substanţe care ne protejează de căpuşe şi care se găsesc în farmacii sub formă de loţiuni, sprayuri sau roll-onuri. De asemenea, pot fi cu componente chimice (DEET, permetrin, picaridin) sau botanice (citronela, uleiul de eucalipt).

Îndepărtarea căpuşelor ataşate

Căpuşele ataşate trebuie extrase cât mai rapid, deoarece riscul transmiterii infecţiei creşte semnificativ după 24 ore de ataşare. Se indică a se folosi pensete cu vârf subţire (pentru a prinde căpuşa cât mai aproape de tegument şi a limita riscul de presiune asupra corpului, urmat de regurgitare), iar căpuşa se trage direct în sus, fără răsucire. În cazul în care părţi din extremitatea cefalică a căpuşei rămân în tegument, nu se indică extragerea prin manopere invazive, ci doar dezinfecţie locală. Utilizarea metodelor chimice (alcool, ulei, acetonă) sau fizice (chibrite, bandă adezivă), nu se recomandă datorită ineficienţei şi datorită faptului că induc regurgitarea. După extragere se dezinfectează zona cu un dezinfectant local. Se urmăresc semne şi simptome de Boală Lyme precoce (eritem migrator sau sindrom pseudogripal) în următoarele 30 zile.