Caută 
Video
AVOCATUL POPORULUI
„Am divorţat, am un copil, iar fostul soţ nu plăteşte pensie alimentară”. Măsurile legale ce se pot lua
4 MIN
Neplata pensiei alimentare, încălcarea dreptului copilului la un trai decent
”Am divorţat acum aproape 16 ani, prin hotărârea de divorţ mi-a fost încredinţat minorul spre creştere şi educare, iar tatălui i-a stabilit obligaţia de plată a unei pensii alimentare şi un program de vizită şi vacanţe alături de copil. Astăzi fiul meu este student, iar de aproape 3 ani tatăl acestuia refuză să îi mai plătească pensia alimentară. Aş dori să îmi comunicaţi în temeiul dreptului la informaţie dacă fiul meu poate introduce acţiune împotriva tatălui în nume personal sau este necesar să fac eu acţiunea în calitate de părinte?” M.N, Iaşi
Pensia alimentară sau de întreţinere a minorului reprezintă obligaţia părintelui necustodian în favoarea copilului, stabilită în urma pronunţării unei sentinţe de divorţ sau în urma separării unor părinţi necăsătoriţi. Acest tip de obligaţie este general valabilă în lume pentru părinţii divorţaţi. Există posibilitatea stabilirii pensiei de întreţinere în bani sau în natură.
Conform prevederilor art. 529-534 din Codul civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.
Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională. Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani.
Cu alte cuvinte, executarea în natură a obligaţiei de întreţinere reprezintă regula şi nu excepţia, această concluzie derivând din redactarea expresă a art. 530 Cod civil.
Executarea în natură presupune obligaţia de a pune la dispoziţia copilului cele necesare unui nivel de trai decent pentru a îi asigura o dezvoltare normală.
Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere. Dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei. Pensia de întreţinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.
Pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.Cu toate acestea, pensia poate fi acordată şi pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului şi poate fi introdusă după majorat şi de copil.
Pensia de întreţinere se plăteşte în rate periodice, la termenele convenite de părţi sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească. Chiar dacă creditorul întreţinerii a decedat în perioada corespunzătoare unei rate, întreţinerea este datorată în întregime pentru acea perioadă.
De asemenea, părţile pot conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanţa de tutelă poate hotărî ca întreţinerea să se execute prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreţinere ale celui îndreptăţit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreţinerea, în măsura în care debitorul întreţinerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligaţii.
Atragem atenţia asupta faptului că obligaţia de întreţinere revine ambilor părinţi.
În cazul părintelui la care copilul va avea locuinţa, este fără îndoială că executarea acestei obligaţii se va realiza numai în natură, în vreme ce în cazul celuilalt părinte obligaţia de întreţinere îi revine sub forma unei plăţi în bani
Dacă, din orice motiv, se dovedeşte că întreţinerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, nu era datorată, cel care a executat obligaţia poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligaţia să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Consilier Carla Cozma – coordonator Biroul teritorial Iaşi – instituţia Avocatul Poporului
