Amănunte din secolul de viață al Prinţului Philip. În iunie ar fi împlinit 100 de ani

Prinţul Philip, soţul reginei Elisabeta a II-a, s-a născut la 10 iunie 1921, la Vila Mon Repos de pe insula Corfu. Prinţul Philip al Greciei şi Danemarcei a fost unicul fiu al prinţului Andrew al Greciei, fratele mai mic al regelui Constantin al Greciei, şi al prinţesei Alice de Battenberg (fiica prinţului Louis Von Battemberg din dinastia Marilor Duci de Hessen). Prinţul Philip a avut patru surori mai mari: Cecilie, Sophie, Margarita şi Theodora.

La 22 septembrie 1922, în contextul războiului greco-turc (1919-1922), regele Constantin I al Greciei a fost forţat să abdice de la tron. Noul guvern bazat pe dictatura militară l-a arestat pe prinţul Andrew şi l-a executat pe comandantul armatei elene. În decembrie 1922, prinţul Andrew şi familia sa au fost trimişi în exil. Familia regală a ajuns în Franţa, unde a locuit într-o suburbie a Parisului, Saint-Cloud. În 1931, prinţesa Alice, mama lui Philip, a avut o serioasă cădere nervoasă, care a dus în cele din urmă la internarea într-un sanatoriu din Elveţia. Familia pentru care prinţesa a luptat din greu să rămână unită a început să se destrame. Cele patru fiice s-au căsătorit în decursul a nouă luni, mutându-se în Germania. Iar prinţul Andrew, care îşi petrecea timpul cât mai departe de casă, în cele din urmă a plecat la Monte Carlo. Prinţul Philip împlinise 10 ani.

Bunica pe linie maternă a lui Philip s-a implicat în educaţia sa, trimiţându-l la unchiul George, marchiz de Milford Haven. Aici a mers la şcoala pregătitoare Cheam, unde a excelat la activităţile sportive. În toamna lui 1933, Philip a fost trimis în Germania, unde a învăţat la o şcoală înfiinţată de aristocratul german Berthold de Baden, soţul surorii mai mari Theodora, şi de un profesor evreu, Kurt Hahn, secretarul personal al ultimului cancelar imperial al Germaniei. Însă, acesta a fost arestat de către nazişti şi expulzat în Marea Britanie, chiar înainte de sosirea lui Philip în Germania. Băiatul preadolescent a îngrijorat-o pe Theodora, care a luat decizia de a-l trimite înapoi în Marea Britanie, pe coasta Scoţiei, la o nouă şcoală Gordonstoun, înfiinţată de acelaşi Kurt Hahn. Energic, dur şi competitiv, Philip a excelat la hochei, dar şi la navigaţie.

Spre sfârşitul anului 1938, Philip a intrat la Colegiul Regal de Marină de la Dartmouth, devenind expert în navigaţie. În ianuarie 1940, când începuse cel de-Al Doilea Război Mondial, Philip a ocupat un post pe nava de război HMS Ramillies, ce se afla în Ceylon şi era folosită pentru a escorta transporturile australiene spre Marea Mediterană. S-a aflat şi în mijlocul luptelor de la Cape Matapan. A devenit sublocotenent, apoi, în 1942, a fost ridicat la gradul de locotenent. Anul următor, în timpul invaziei Siciliei, Philip era comandant secund al navei HMS Wallace. S-a întors în Marea Britanie, în ianuarie 1946, devenind instructor pe HMS Royal Arthur.

În 1939, regele George al VI-lea şi regina-mamă Elisabeta au făcut o vizită la Colegiul Regal de Marină, Philip însoţindu-le pe cele două fiice ale cuplului regal, Elisabeta şi Margaret. În urma acestei vizite, Philip şi Elisabeta au început o corespondenţă bogată, care s-a întins pe perioada mai multor ani.

În vara lui 1946, Philip i-a cerut regelui George al VI-lea mâna Elisabetei. Regele a fost de acord, însă anunţul de logodnă a fost făcut după ce fiica sa a împlinit vârsta de 21 de ani. Pregătindu-se pentru marele anunţ, Philip a renunţat la toate titlurile regale greceşti şi daneze, luându-şi numele bunicilor materni, Mountbatten.

Logodna lui Philip şi a Elisabetei a fost anunţată publicului la 10 iulie 1947. Cei doi s-au căsătorit la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey, ceremonia fiind transmisă lumii întregi pe calea undelor radio. În dimineaţa căsătoriei, Philip a devenit duce de Edinburgh, conte de Merioneth şi baron de Greenwich. Cei doi au patru copii: prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului (n. 14 noiembrie 1948), prinţesa Anne (n. 1950), prinţul Andrew (n. 1960) şi prinţul Edward (n. 1964).

Regele George al VI-lea a murit la 6 februarie 1952, iar Elisabeta a fost proclamată suverană a Marii Britanii, sub numele de Elisabeta a II-a. În acest context, prinţul Philip a fost nevoit să renunţe la serviciul său în marina britanică, înţelegând în acele momente că "prima lui datorie" este de a fi alături de soţia sa, regina. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, iar ceremonia a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury.

Aflați amănunte de pe agerpres.ro.