Cum îţi alegi facultatea? Contează banii, sau a munci cu plăcere? Răspunsuri surprinzătoare ale elevilor

De ce îşi doresc să fie ingineri, psihologi sau artişti? Răspunsurile şi motivaţiile lor sunt de-a dreptul surprinzătoare.

Karla: „Propria mea evoluţie este cea mai importantă”

Karla-Amalia Hrebenciuc este absolventă a Colegiul Naţional „Costache Negruzzi” din Iaşi, profilul filologie. Aceasta a finalizat liceul cu media 10 la bacalaureat şi a decis să studieze la Facultatea de Arte Vizuale şi Design, specializarea Design Grafic, din cadrul Universităţii „George Enescu” din Iaşi. Karla spune că, de mică, s-a gândit să devină medic „ca orice copil care spune că vrea să fie doctoriţă”, doar că nu a găsit o afinitate pentru acest domeniu atunci când a crescut. În schimb, crede că pasiunea pentru artă a apărut în viaţa sa încă de atunci, fără să o cunoască sau valorifice.

Karla mărturiseşte că a luat mereu deciziile singură, încercând să aleagă ceea ce este mai bine pentru ea, însă a avut sprijinul părinţilor atunci când avea nevoie sau când nu a ştiut unde să meargă. Secţia Design nu este singura opţiune în lista Karlei. Tânăra a decis să aplice şi la Facultatea de Litere, specializarea Traducere şi Interpretare, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.

„Am decis să rămân la cele două variante tocmai din considerentul că sunt pasionată de partea artistică, dar şi de cea umanistă.”, explică aceasta. Cu toate acestea, eleva crede că nu va continua toată viaţa în acest domeniu deoarece consideră că propria sa evoluţie este foarte importantă. „Societatea din ziua de astăzi îţi permite să fluctuezi între pasiuni şi să reuşeşti să îţi formezi un drum pe mai multe direcţii şi să fii în acelaşi timp fructuos atât din punct de vedere financiar, cât şi moral. Consider că este extrem de important ca pasiunea ta să poată fi şi monetizată.”, concluzionează Karla.

Elena: „Să fii mulţumit şi financiar dar şi emoţional”

Elena Chihaia a absolvit Liceul Teoretic „Ion Neculce” din Târgu Frumos, profilul matematică-informatică. Iniţial, a fost la profilul ştiinţe ale naturii, însă a considerat că e spre folosul ei să se transfere la un profil unde matematica e pe primul loc, iubind această materie. Tânără spune că de-a lungul anilor pasiunile şi dorinţele sale spre a avea un viitor într-un anumit domeniu s-au schimbat destul de repede, fiind tentată să aspire spre mai multe drumuri, din domenii diverse.

Şi-a dorit să devină arhitect, însă, ulterior, a apărut dorinţa de a lucra în domeniu IT, care a dispărut la fel de repede. „Am vrut să dau la medicină,  însă simţeam că nu e de mine. După o îndelungată documentare, multe discuţii cu persoane absolvente, am decis că vreau să devin inginer constructor, pe partea de inginerie civilă. Cred că această decizie se mulează foarte bine pe nevoile mele”, spune Elena. Aceasta crede că este foarte important să alegi un domeniu care să te mulţumească atât din punct de vedere financiar, cât şi emoţional, deoarece nu i-ar plăcea să lucreze într-un domeniu de care nu este pasionată.

„Am luat această decizie gândindu-mă bineînţeles la partea financiară, la ce posibilităţi îmi oferă. Am căutat mult, o profesie care să mă reprezinte 100%, şi cred ca aceasta este. M-am gândit foarte mult la cum îmi va influenţa profesia de inginer constructor şi viata de familie, şi cred că această meserie îmi oferă toate resursele necesare. Îmi oferă şi libertatea de care am nevoie pentru a experimenta multe alte domenii.”, explică Elena. Tânără absolventă mărturiseşte că, după o perioadă în care a fost nelămurită cu ceea ce îşi doreşte să realizeze în viaţă, acum simte că ingineria îi va plăcea totdeauna

„Mereu mi-am dorit să lucrez într-un domeniu în care să las ceva în urmă, să îmi manifest pe deplin atuu-rile. Cred că, într-adevăr, asta îmi doresc sa fac toată viaţa. Îmi susţin alegerea şi cred că, dacă muncesc pentru visul meu, se va îndeplini”, conchide ea.

Elevii ieşeni nu îşi aleg drumul în viaţă în funcţie de activităţile de voluntariat şi cele artistice

Toţii elevii spun că voluntariatul i-a ajutat să se dezvolte personal, fiecare dintre aceştia au practicat pe parcursul anilor de studiu voluntariatul sub diferite forme, de la lucrul cu copii din medii defavorizate, până la participarea în diferite cluburi de teatru, dans sau pictură. Cu toate acestea, nu voluntariatul decide ce parcurs profesional vor avea.

Iustin Pruteanu este tânărul care încă din clasele primare a participat la diferite cursuri înafara orelor de la şcoală. Mama sa l-a încurajat să îşi găsească o cale artistică, astfel că la început a încercat mai multe activităţi precum dans, robotică, pictură, teatru şi muzică. După câţiva ani, timp în care a participat la toate acestea, a ales să continue doar cu muzică şi teatrul.

„Consider că am fost mai apreciat în cele două domenii. Pentru mine, să cânt la diferite spectacole mi-a dat foarte mult curaj, iar teatrul a însemnat participarea, alături de trupa mea, la concursuri, festivaluri şi competiţii naţionale”, explică Iustin. Pe lângă activităţile artistice, Iustin a fost membru al unui club de anteprenori, acolo unde spune că a învăţat cum să îşi gestioneze timpul şi cum ar putea să îşi înfiinţeze o afacere. Cu toate că Iustin a participat la activităţi artistice o mare parte din viaţa sa, spune că nu şi-ar dori neapărat să îşi formeze o carieră în domeniu, ci şi-ar dori să aibă o anumită stabilitate. Elev la Liceul Teoretic „Ion Neculce” din Târgu-Frumos, specializarea ştiinţe-sociale, tânărul se gândeşte să urmeze o carieră că asistent medical.

„Am acest exemplu în familia mea, mama este asistent medical şi cred că voi urma şi eu această cale. Consider că latura financiară este una importantă atunci când îţi alegi o carieră, şi pot să îmi alimentez în continuare pasiunile cu ajutorul acesteia. Cu toate acestea, o altă variantă pentru mine, ca o posibilă alegere pe viitor, este să fac două facultăţi. Cea de-a doua, în mod evident, să fie Facultatea de Teatru, dar încă nu sunt hotărât în acest sens.”, mărturiseşte Iustin.

Modele în viaţă, o călăuză în luarea deciziilor?

Manole Mălina-Andreea a absolvit Colegiul Naţional „Garabet Ibrăileanu” Iaşi. După examenul din clasa a VIII-a, tânăra spune că îşi dorea să ajungă la profilul de ştiinţe ale naturii, însă a fost repartizată la profilul de ştiinţe sociale. Cu toate că iniţial nu şi-a dorit această specializare, încă din prima săptămână de şcoală şi-a dat seama că acolo era locul ei. Cu toate acestea, Mălina spune că nu experienţa şcolii, ci o situaţie din viaţa personală a determinat-o să realizeze unde îşi doreşte să continue după finalizarea liceului. „În timpul gimnaziului, în urma unui eveniment neplăcut din viaţa mea, îmi doream ca în viitor să am o meserie prin intermediul căreia să pot ajuta cât mai mult oamenii, spunându-mi că vreau să devin medic sau psiholog. Timpul a făcut ca balanţa să se încline spre a doua variantă.”, a explicat Mălina.

Însă, tânără mărturiseşte că şi modelul său în viaţă, reprezentat de bunica din partea mamei, a ajutat-o să aleagă ce şi-ar dori să realizeze pe mai departe. „Bunica maternă, persoana care mi-a fost şi îmi este alături mereu, m-a încurajat întotdeauna. Ea este cel mai mare sprijin al meu, cea care mi-a înţeles pasiunile şi modelul meu de înţelepciune.Mi-a spus să am curaj, să fiu încrezătoare în forţele proprii, perseverentă, şi să nu uit niciodată cine mi-a întins o mână atunci când mă aflam într-un impas. Prin această cale, îi mulţumesc că m-a vegheat încă de la primii paşi!”, explică Mălina. Astfel că a decis să urmeze Facultatea de Psihologie, pentru a-şi îndeplini visul, acela de a ajuta oamenii din jurul ei. De asemenea, şi cea de-a doua sa opţine ţine tot de acest considerent.

„Cea de-a doua alegere este legată tot de Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, de data aceasta pe specializarea pedagogie, deoarece îmi place să fiu printre copii. Vreau să contribui la dezvoltarea lor intelectuală şi să le valorific abilităţile, îndrumându-i, luminându-i şi încurajându-i să trăiască experienţe noi şi să treacă de sferele de confort în care se află, păşind încrezători dincolo de limitele autoimpuse. Să îi fac să îndrăznească să viseze, să îi învăţ să se bucure de fiecare clipă pe care o trăiesc, să fie perseverenţi, să creadă în ei şi să aibă răbdare, aşa cum au făcut şi profesorii mei.”, spune Mălina.