Dacă faci mâncare azi te va durea capul. Blestemul ascuns în straiele Sf. Parascheva

Conform credintei poopulare, in aceasta zi este interzis sa calci, sa cosi, sa faci de mancare sau orice alte treburi in gospodarie. Se spune ca daca nu tii cont de toate acestea te vei alege cu dureri de cap si de ochi.

O alta superstitie straveche spune ca, printre bucatele mancate sau care sunt date de pomana nu trebuie sa fie poamene cu cruce, nucile, castravetii si

Potrivit traditiei, Sfanta Cuvioasa Paraschieva se roaga la bunul Dumnezeu si pentru femeile insarcinate. In popor se spune ca daca esti insarcinata si urmeaza sa fii mamica, este recomandat sa imparti din bucatele tale cu copiii sarmani. Astfel, Sfanta te va ocroti la nastere, iar nasterea copilului va fi una usoara si lipsita de dureri.

Mai mult decat atat, se fac si unele previziuni ale vremii in functie de cum se prezinta vremea in ziua in care Sfanta este praznuita (14 octombrie), dar tinand cont si de somnul oilor. Daca oile dorm inghesuite si stranse laolalta in ziua de 14 octombrie, ciobanii spun ca iarna va fi una grea, lunga si friguroasa. Iar daca oile dorm risipite, iarna va fi domoala si blanda.

Preotii spun ca moastele Sfintei sunt imbracate dupa unele ritualuri bisericesti, la care participa doar preoti ai Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Totusi, foarte putini crestini stiu ca Sfanta Cuvioasa poarta si un blestem, care dateaza inca din anul 1641.

Sub vesmintele in care Sfanta este imbracata in fiecare an, moastele acesteia mai poarta o tinuta care nu se da jos niciodata. Aceasta tinuta are si un sigiliu pe care este scris blestemul domnitorului Vasile Lupu dar si al Mitropolitului Varlaam care spune: “blestemat sa fie cel care va imprastia vreodata Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva.”

Vesmantul Sfintei se face dupa un ritual special, in atelierele Arhiepiscopiei. Croitorii obisnuiesc sa tina post si sa faca rugaciune inainte de a incepe sa le lucreze.

Vesmintele ocrotitoarei Moldovei se schimba de cinci ori pe an si se daruiesc de Inalt Prea Sfintia Sa Mitropolitul Moldovei Teofan unor biserici care au hramul Sfintei.

Viața Sfintei Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învățătură despre viața Sfintei se regăsește în “Cartea românească de învățătură” a mitropolitului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643. Sf. Parascheva s-a născut în Epivata, azi cunoscut cu numele de Boiados, pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol. Părinții Sfintei Cuvioase Parascheva au fost oameni credincioși, de neam bun, care au crescut-o pe Cuvioasă cu frică de Dumnezeu, îndemnând-o întotdeauna să deprindă faptele bune, dar și rugăciunea, postul și milostenia. Unul dintre frații Cuvioasei Parascheva, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie și a fost ales episcop în localitatea Madite.

Sfânta Parascheva și-a petrecut copilăria în casa părintească, sub atenta ocrotire a acestora. Legenda spune că, pe când avea zece ani a auzit citindu-se, “fiind într-o biserică a Precistei“, cuvântul Evangheliei: “Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și arunce crucea și să-Mi urmeze Mie “ (Marcu 8, 34). Chemarea Mântuitorului a făcut-o pe Sf. Parascheva să învețe ce înseamnă dorul de desăvârșire și și-a împărțit toate hainele săracilor. A făcut același lucru și cu alte ocazii, fără să țină seama de mustrările părinților. Cuvioasa Parascheva a moștenit o mare avere de la părinți împreună cu fratele ei, iar Sfânta a dăruit partea ei săracilor, “părăsind frumusețea acestei lumi” și retrăgându-se în “adâncul pustiei”.

În drumul Său, Cuvioasa s-a oprit la Constantinopol, acolo unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe care au ales viața duhovnicească. A urmat sfaturile acestora și a părăsit capitala, urmând să se îndrepte spre ținutul Pontului. A rămas pentru 5 ani la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, iar de aici a plecat spre Țara Sfântă, pentru a-și petrece restul zilelor în locuri binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli.

Aici, Sf. Parascheva s-a înălțat duhovnicește în rugăciune și s-a nevoit cu postul, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, Sfânta Maria Egipteanca și alți ostenitori ai pustiei roditoare de desăvârșire.Însă, într-o noapte, când avea 25 de ani, un înger i s-a arătat în vis și i-a spus să se reîntoarcă în locurile părintești: “Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit“.

Din Constantinopol, Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a îndreptat către Epivata, acolo unde văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. A fost îngropată ca o străină, nimeni nu știa cine era de fapt, însă Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit chipul acelei străine. Legenda spune că un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat mai mulți creștini să îl îngroape urmând o rânduială creștinească. Creștinii au săpat o groapă și au descoperit trupul PreaCuvioasei Parascheva “neputred și plin de mireasmă”. Aici, alături de ea, au pus și trupul corăbierului, cel rău mirositor. Însă, în următoarea noapte, unuia dintre creștinii care săpaseră groapa, Gheorghe, i s-a arătat o împărăteasă în vis, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de mulți îngeri. Aceasta i-a spus: “Gheorghe, pentru ce n-ați socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe pământ?”. Împărăteasa din vis nu era altcineva decât Sfânta Cuvioasa Parascheva, care i-a poruncit să ia trupul ei și să-l așeze într-un loc de cinste. Aceeași vedenie a avut-o și o femeie credincioasă, Eftimia, în aceeași noapte, iar a doua zi amândoi au spus tuturor întâmplarea. Credincioșii au înțeles că este un semn dumnezeiesc și au luat trupul Cuvioasei și l-au adus cu bucurie în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata. Legenda spune că drept credincioșii creștini au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții Cuvioasei și acolo unde ea însăși a văzut lumina zilei.Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea moaștelor s-a răspândit repede în Tracia și în Peninsula Balcanică. După două sute de ani, vreme în care moaștele au stat în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata și s-au săvârșit mai multe semne și minuni în jurul lor, cinstitele moaște au fost strămutate în mai multe locuri, acolo unde au fost alinare în suferință tuturor.