Despre tenacitate

Timp de 4 ani a fost un student strălucit, dar, la debutul intervalului academic 1940-1941 (în septembrie), imediat după instaurarea regimului legionar în ţară, s-a trezit convocat de autorităţile universitare pentru a fi informat, sec, asupra faptului că era exmatriculat. Se pare că noile foruri fasciste îl trecuseră, din cauza numelui (Fişer), pe lista neagră a aşa-zişilor „evrei marxişti şi anarhişti”. Pierzînd poziţia de student, statul l-a încorporat imediat şi l-a trimis pe frontul rusesc, unde nu a deznădăjduit totuşi. Şi-a făcut datoria exemplar, iar Providenţa l-a răsplătit: a fost singurul supravieţuitor din batalionul său în 1944 cînd – tot providenţial! – România a schimbat tabăra beligerantă. Nicolae a crezut că va reveni la studii, însă conducerea Armatei a hotărît să-l trimită şi pe frontul de Vest tocmai în virtutea experienţei militare pe care o acumulase deja în Răsărit. Pacea l-a prins, viu şi nevătămat, în Munţii Tatra. S-a întors, glorios, în patrie, solicitînd rapid reprimirea la Medicină.

Cererea i s-a aprobat abia în 1946, cînd s-a reapucat, cu rîvnă, de cercetare. Bucuria a durat numai un an. În 1947, a ieşit în stradă, alături de alte mii de studenţi, pentru apărarea Regelui şi a Monarhiei de asaltul bolşevic. L-au arestat iute şi, pînă să se dezmeticească, regimul l-a condamnat la 15 ani de temniţă grea. Desigur, pentru „uneltire împotriva poporului muncitor”.

A executat 13, iar, în 1960, deşi firav trupeşte, a ieşit cu încredere în viitor. A dorit reînmatricularea la facultate. Din păcate, dosarul de ex-deţinut politic nu permitea un asemenea lux. Prin urmare, a lucrat, în diverse fabrici şi şantiere, la munca de jos, vreme de 8 ani. În 1968, a fost reabilitat juridic de proaspătul sistem ceauşist şi, plin de speranţă, a revenit la visul iniţial, acela de a termina Medicina. I s-a permis înscrierea (cu toate că împlinise 49 de ani şi şase luni), dar cu reluarea integrală a studiilor, lucru ce implica acum şi o extrem de dură admitere. Nicolae Fişer nu a dat înapoi. S-a prezentat la examene şi a intrat printre primii, redevenind, la jumătatea vieţii, boboc medicinist. A strălucit iarăşi pînă în anul al V-lea, în 1973, cînd altceva straniu s-a întîmplat în viaţa sa. Se afla în stagiu la Psihiatrie şi a asistat, fără voie, la un dialog tensionat între şeful Clinicii (profesorul lui) şi doi indivizi care, ulterior, s-au dovedit a fi ofiţeri de Securitate.

Cei din urmă îi impuneau psihiatrului să semneze un certificat medical fictiv în care un inginer (adus atunci cu cătuşe la spital şi cunoscut ca dizident anti-comunist!) trebuia declarat iresponsabil. Studentul matur Fişer nu a suportat nedreptatea şi s-a trezit zicîndu-le chiar el securiştilor că jurămîntul lui Hippocrate nu putea fi încălcat astfel. Ofiţerii l-au privit lung şi au plecat fără sa-i adreseze vreun cuvînt. Peste două zile însă, la depozitul de marfă unde se angajase (lucra, în timpul liber, ca magazioner, pentru a se întreţine în facultate), a poposit Miliţia Economică. Hocus-pocus, i-au şi înscenat, cu cinism, o delapidare masivă din avutul obştesc. L-au arestat pe loc. Procesul a durat puţin şi, înainte să înţeleagă ce se petrecea, a primit 10 ani de închisoare pentru furt calificat.

Din cauza unor erori judiciare, a stat mai mult în „privaţiune de libertate”, pînă în 1986, cînd comuniştii l-au eliberat finalmente, nepermiţîndu-i totuşi să se reînscrie la Medicină. Decembrie 1989 l-a prins, la 71 de ani, în stradă, urlînd ca un apucat. Deşi în vîrstă, a revenit la Medicină, nu pentru a mai profesa, ci „aşa, doar pentru sufletul lui”. N-a mers însă bine. În 1990, minerii l-au capturat în Piaţa Universităţii şi l-au bătut bestial. A făcut o pareză şi a părăsit şcoala pentru complexe tratamente de recuperare. Şi-a revenit complet abia în 2007, cînd, din motive financiare, nu şi-a putut relua studiile de suflet. S-a văzut nevoit să plece prin Europa (graţie intrării noastre în UE), unde a vîndut ziare pînă în 2012. Atunci, cu economii semnificative, s-a întors acasă şi a reintrat la UMF. A fost declarat, de Guinness Book, „cel mai bătrîn medicinist din istorie”. Pe 10 august 2018, Nicolae a primit o porţie de gaz, de la Jandarmeria Română, pe parcursul protestelor anti-guvernamentale din Piaţa Victoriei. L-au spitalizat în şoc respirator, dar s-a remontat rapid. Nici nu avea altă opţiune: anul 2018 nu mai putea fi ratat! Pe lîngă faptul că, pe 1 decembrie, domnul Fişer împlinea 100 de ani, în toamnă, termina, iată, odată cu trecerea examenului de licenţă, în sfîrşit, şi Facultatea de Medicină.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi