Discursul politic instigator la ură

luni, 29 aprilie 2024, 03:01
1 MIN
 Discursul politic instigator la ură

Discursul politic este o formă specială de comunicare lansată cu scopul de a explica, justifica și convinge asupra legitimității unei acțiuni politice: strategie, politică publică, campanie electorală. În linii mari, acest tip de discurs public face parte din arsenalul a ceea ce numim propagandă politică.

Sunt situații de comunicare în care discursul politic este utilizat pentru delegitimarea sau combaterea acțiunilor întreprinse de adversarii politici. Prin intermediul discursului politic se pot propaga în spațiul public informații false, fără niciun fel de legătură cu realitatea, pentru a dezinforma și manipula opinia publică.

Formele de manifestare a discursului politic diferă în funcție de regimul politic, contextul socioeconomic intern sau internațional. În cadrul unui regim totalitar, discursul politic este de fapt o comunicare unidirecțională, asimetrică și fără feed back din partea cetățenilor. Pe scurt, putem pune semnul de egalitate între discursul politic autoritar și propagandă. Funcția principală a discursului politic autoritar este de a re(legitima) poziția ideologică a partidului unic și a conducătorului acestuia. Discursul politic al urii sau propaganda ideologică pot avea drept consecințe chiar eliminarea fizică a oponenților politici.

Istoria României interbelice este plină de consecințe ale discursului politic instigator la ură mai ales împotriva evreilor. Discursul antisemit din perioada interbelică s-a concretizat în formularea unor legi antisemite („Legea revizuirii cetățeniei” din 22 ianuarie 1938) care au condus la violențe extreme împotriva minoritarilor evrei. Să ne reamintim de Pogromul de la Iași din 27-30 iunie 1941, inițiat de generalul Ion Antonescu, dus la îndeplinire de autoritățile locale ale vremii, împotriva cetățenilor de etnie evreiască din orașul Iași. Potrivit Raportului Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, în cele trei zile au fost uciși 13.266 de evrei. Nenorocirile produse de Holocaust și pogromurile rămân mărturia peste veacuri a discursului politic al urii.

Într-o democrație, chiar și „deficitară”, discursul politic se desfășoară într-un cadru legal și normativ care, în genere, este conform valorilor și principiilor care fundamentează statul de drept (legalitate, toleranță, egalitate, echitate), fără a aduce prejudicii persoanelor sau grupurilor de persoane. Ion Rațiu spunea că democrația înseamnă „dreptul de a nu fi de acord”, care implică inclusiv contestarea poziției oficiale a regimului/conducerii politice. Pentru prezervarea democrației, orice formă de discurs, politic sau non-politic, trebuie practicată cu moderație, în deplin respect față de onoarea și demnitatea oricărei persoane. Însă, unii politicieni și chiar simpli cetățeni invocă democrația și libertatea de expresie pentru un discurs extrem (extrem speech) care afectează onoarea, demnitatea și integritatea unor persoane. Aici avem de-a face cu discursul instigator la ură (hate speech). În lipsa unor reglementări care să sancționeze practicanții discursului instigator la ură, lucrurile pot degenera și se pot îndrepta chiar împotriva democrației și a susținătorilor sinceri ai acestui regim al libertății.

Discursul instigator la ură (hate speech), politic sau non-politic, indiferent de forma de adresare (verbală sau scrisă) și de cadrul de manifestare (fizic sau virtual), înseamnă atacarea, intimidarea, umilirea, discreditarea, ostilizarea, incitarea la violență împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe motiv de rasă, etnie, naționalitate, vârstă, religie, sex, categorie socială, gen, dizabilitate și apartenență la o comunitate. Într-un raport pe tema violenței elaborat de United States Holocaust Memorial Museum se precizează că discursul instigator la ură (DIU) este orice formă de „limbaj inflamator, adesea insultător și umilitor, care are ca țintă un individ sau un grup și care poate să includă sau nu un apel la violență”. Pentru elaborarea și propagarea DIU, emitenții recurg adesea la simboluri, semne, codificări de limbaj, imagini carizaturizate.

De cele mai multe ori, DIU este asociat cu fenomene precum intoleranța, discriminarea, marginalizarea, excluziunea socială a unor persoane sau grupuri întregi prin apelul la stereotipuri, prejudecăți, ideologii extremiste (fascismul, nazismul), cu orientări populiste și/sau suveraniste, cu negarea unor fapte istorice (robia sau sclavia, pogromurile, Holocaustul) sau invocarea unor personalități care au fost condamnate pentru crime contra umanității. Consecințele DIU pot fi identificate în toate formele de manifestare a polarizării sociale, violențelor de orice fel, conflictelor sociale, politice și militare. De exemplu, în războiul declanșat de Rusia lui Putin împotriva Ucrainei s-a utilizat o narațiune politică în cadrul căreia președintele și poporul ucrainean erau considerați „(neo)naziștiˮ. Vladimir Putin l-a calificat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care are origini evreiești, drept „o rușine pentru poporul evreu” și a acuzat că Ucraina se află în mâinile neonaziștilor, conform agențiilor de știri AFP și Reuters.

Discursul instigator la ură în mediul online (online hate speech) reprezintă o formă de manifestare a discursului urii, care a luat amploare în contextul dezvoltării comunicării online, rețelelor de socializare și platformelor digitale (Facebook, Twitter, Youtube, Instagram, TikTok, Telegram, Reddit și LinkedIn ș.a.). Grupurile vulnerabile vizate de DIU sunt următoarele: evreii, maghiarii, comunitatea LGBTQ+, romii, musulmanii. Comunicarea în societatea digitală prezintă o serie de avantaje de care am beneficiat cu toții, mai ales în timpul pandemiei de COVID-19, când s-au menținut relațiile sociale la un nivel rezonabil, în condițiile distanțării fizice impuse de măsurile de securitate sanitară. Cu toate acestea, tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) poate contribui la proliferarea discursului instigator la ură în mediul online la un nivel greu de controlat.

În societatea tot mai digitalizată în care trăim, DIU este o formă a hărțuirii cibernetice (cyber-bulling) propagată prin intermediul telefoanelor inteligente, laptopurilor și tabletelor conectate la internet, sub forma unor mesaje text distribuite pe platformele online sau rețelele de socializare, prin utilizarea mesageriei electronice, forumurilor de discuții sau aplicațiilor online. Hărțuirea cibernetică implică trimiterea, afișarea sau distribuirea de conținut negativ (text, imagine, mesaj audio, video) cu intenția de a abuza persoane sau grupuri de persoane. Hărțuirea cibernetică se poate manifesta sub forma intimidării, amenințării și violenței în mediul online.

Antisemitismul online este o formă concretă de hărțuire cibernetică cu scopul de a ofensa, umili și amenința evreii, comunitățile din care fac parte, liderii acestora sau chiar statul Israel. DIU în mediul online împotriva evreilor este însoțit de stereotipuri negative, acuzații false, teorii conspirative, amenințări, negația Holocaustului sau diminuarea consecințelor acestei catastrofe umanitare. În contextul războiului de apărare a Israelului împotriva Hamas, în Fâșia Gaza, asistăm la o recrudescență a antisemitismului, nu numai în statele islamice care sprijină terorismul, ci și în anumite medii occidentale, dominate de așa-numita „stângă revoluţionară occidentalăˮ.

 

Notă: acest articol este o secvență readaptată din studiul „Cercetări asupra discursului antisemit în mediul online din România” pe care l-am publicat în Polis. Revistă de științe politice, Volum XII, Nr. 1 (43), Serie nouă, decembrie 2023-februarie 2024, pp. 73-98.

 

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii