Prof. Univ. Dr. Paul Dan Sîrbu (FOTO), Şef Clinică Ortopedie şi Traumatologie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iaşi: „În primul rând, aşa cum va recomandat şi medicul dvs de familie, trebuie să mergeţi cu mama la un medic ortoped. În urma investigaţiilor medicale (în primul rând, o radiografie de genunchi), acesta va decide dacă este vorba despre gonartroză şi care este stadiul acesteia. Gonartroza reprezintă degradarea progresivă a cartilajului articular de la nivelul genunchiului, cu afectarea întregii articulaţii (os subcontral, meniscuri şi ligamente, membrană sinovială, capsulă articulară, muşchi periarticulari). Afecţiunea se produce frecvent bilateral (afectează ambii genunchi), dar nu este simetrică.

De cele mai multe ori, această degradare este ireversibilă, dar, în anumite condiţii, cu abordare şi tratament bine condus, poate fi încetinită. Principalele simptome sunt reprezentate de durerea articulaţiei în timpul mersului, deformarea acesteia şi pierderea mobilităţii genunchiului. În cazuri avansate, pacientul remarcă modificarea formei genunchilor care inţial au fost drepţi şi ulterior devin curbaţi. Iniţial, durerea are caracter mecanic, adică este exacerbată de mişcare şi calmată de repaus. Ulterior durerea devine permanentă, inclusiv pe parcursul nopţii. Pe măsură ce boala avansează, activităţile zilnice devin din ce în ce mai greoaie, chiar şi atunci când se iau medicamente antiinflamatoare. Principala structură afectată este cartilajul articular care se deteriorează progresiv.

Un factor de risc extrem de important este excesul ponderal, riscul celor supraponderali de a face boala fiind de 3 ori mai mare, comparativ cu persoanele normoponderale (obezitatea implică un cerc vicios, durerea şi handicapul funcţional împiedică scăderea în greutate). Probleme pot avea şi cei care fac sport de performanţă, (în special fotbal, rugby, handbal) dar gonartroza poate să apară şi pe fond reumatismal sau ca urmare a traumatismelor sau a fracturilor la nivelul genunchilor. În stadiile iniţiale ale dezvoltării modificărilor degenerative, pacientul nu are simptome şi nu raportează o disfuncţie a articulaţiei. Totuşi, în timp, pot apărea dificultăţi privind extensia şi flexia genunchiului, creşterea temperaturii în zona articulaţiei genunchiului după efort, cracmente articulare (pocnete, trosnituri) în timpul mişcării, atrofia muşchiului cvadriceps, redoare (înţepenire) matinală.

Pe măsură ce gonatroza evoluează, perimetrul de mers scade, iar durerea se amplifică în timpul mersului, dar şi din cauza statului în picioare timp îndelungat, aplecării în faţă, ridicării de pe scaun, urcatului şi coborâtului treptelor, căratului unor obiecte grele. Progresiv, cartilajul articular nu mai poate îndeplini funcţiile şi, ca urmare a pierderii elasticităţii, devine mai susceptibil la şocuri şi deteriorare. Membrana sinovială se inflamează, în timp ce capsula articulară prezintă hipertrofie, îngroşare şi cicatrizare. Genunchiul are 3 compartimente: 2 în plan frontal (intern şi extern) şi unul în plan sagital (femuro-patelar); leziunile artrozice sunt evidente în compartimentul care are cea mai mare încărcare a forţelor. În formele iniţiale, gonartroza poate fi unicompartimentală; ulterior, boala progresează şi cumprinde celelalte compartimente, devenind bicompartimentală şi, în stadiul avansat, globală. În gonartroza cu genu varum, cea mai mare îngustare a spaţiului articulaţiei se observă între condilul femural intern şi platoul tibial medial; aceasta se produce frecvent la persoanele supraponderale, iar genunchiul este deformat, proeminând în afară.

În gonartroza cu genu valgum, îngustarea spaţiului articular este între condilul femural lateral şi platoul tibial lateral, iar genunchiul este deformat, proeminând la interior. Indiferent de forma şi stadiul gonartrozei, medicul efectuează examinarea clinică şi recomandă explorări imagistice. Pot fi recomandate radiografii ale genunchiului (radiografia clasicăincidenţă de faţă şi profil, în sprijin, teleradiografia membrului inferior şi incidenţe speciale), dar şi explorări imagistice speciale (rezonanţa magnetică nucleară, computer tomografia şi ecografia). Tratamentul conservator este indicat în formele incipiente şi medii şi include un tratament medicamentos (antiinflamatorii, decontracturante, condroprotectoare) şi un tratament igieno-dietetic (program de scădere ponderală şi modificarea regimului de viaţă, evitarea eforturilor fizice, folosirea unor dispozitive ortopedice, program de fizioterapie şi balneoterapie dar şi exerciţii de tonifiere musculară şi asuplizare articulară). În aceste stadii incipiente şi medii, poate fi indicat un tratament chirurgical conservator cu păstrarea integrităţii articulare (artroscopii exploratorii cu emondaj articular şi meniscectomii parţiale, transplant de cartilaj – transplant autolog sau membrane artificiale, osteotomii femurale sau tibiale pentru restabilirea axului corect al genunchiului).

În formele avansate, invalidante, când o mare parte a cartilajului articular este distrusă, unica soluţie este intervenţia chirurgicală de protezare articulară. În funcţie de gradul de afectare, vorbim de proteze parţiale/unicompartimentale (indicaţii restrânse) şi totale. Chirurgia protetică a genunchiului a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în ultimii ani. Această dezvoltare permite, pe de o parte, înţelegerea mai bună a anatomiei fiecărui pacient (cu implante tot mai performante) şi, pe de altă parte, o implantare precisă. Artroplastia de genunchi nu înseamnă numai înlocuirea radicală a suprafeţelor articulare ci şi o echilibrare perfectă a genunchiului, cu prevenirea instabilităţii acestuia şi uzurii precoce a protezei.

Faptul că s-a observat că o eroare mai mare de 2-3 grade duce la un rezultat nefavorabil, a condus la introducerea computerelor atât în planificarea chirurgicală dar şi în timpul intervenţiei de endoprotezare. Pe lângă îmbunătăţirea tehnicilor chirurgicale şi a instrumentarului de introducere a endoprotezelor, descoperirile tehnologice din ultimii ani au permis implantarea „perfectă“ a componentelor protetice în genunchii artrozici dificili, prin: blocuri de tăiere personalizate (analizarea computerizată a genunchiului şi printarea 3D a ghidurilor de tăiere individuală), navigaţia şi chirurgia robotică. În consecinţă, sfatul meu este să mergeţi la un medic ortoped care va poate face o evaluare medicală în urma căreia se poate stabili conduita terapeutică“.