Încălzirea şi plimbarea bucureştenilor cu metroul, subvenţionate cu bani și de la ţăranii din Vaslui

Mai concret spus: cum ar fi dacă bucureştenii n-ar trăi pe banii ţării? Pentru că schema de care beneficiază cei mai bine plătiţi şi emancipaţi locuitori ai ţării e următoarea: miliarde din bugetul ministerului Transportului (ne spune ministrul Cătălin Drulă) s-au dus în ultimii ani pe subvenţia biletului de călătorie cu metroul; alte miliarde de la bugetul statului o iau pe căi ocolite pentru a furniza bucureştenilor cea mai ieftină încălzire şi apă caldă din ţară. Aşadar, locuitorii cu cele mai mari venituri din ţară beneficiază de cele mai mari subvenţii la servicii, dar nu de la primăria localităţii, ci de la bugetul întregii Românii.

Care-i problema? De unde anomalia?

Sorin Ioniţă – un specialist în administraţie/finanţe/economie – ne dă un diagnostic neconvingător: totul e doar populism. Decât.

Suntem siliţi să-l contrazicem: dacă vorbim de banii administraţiei locale bucureştene, anomalia poate fi numită (doar) populism. Adică să aloci bani de la bugetul general al Bucureştiului pentru anumite subvenţii pentru categorii sociale din oraş. La fel, să iei bani de la bugetul central ca să plăteşti servicii pentru anumite categorii sociale şi profesionale din toată ţara se numeşte populism. Dar să confuzi puşculiţa Bucureştiului cu puşculiţa României, să iei bani din toată ţara şi să acoperi sistematic cu ei investiţiile şi cheltuielile numai dintr-un singur oraş – capitala – se numeşte centralism.

Când iei banii de pe impozitul pe pământ al unui ţăran din Vaslui – care se încălzeşte cu ciocălăi (a se vedea DEX) şi merge cu căruţa – ca să-i redistribui pentru încălzirea şi plimbarea cu metroul ale unui bucureştean cu venituri înzecite, ei bine, asta se numeşte centralism.

Când e vorba ca un bucureştean să-ţi dea voturi pentru primăria Capitalei şi iei banii strânşi din taxe din ţara, prin acţionarea pârghiilor de la bugetul central, ca să se plimbe bucureştenii aproape gratis, să se încălzeazcă şi să facă duş pe mai nimic, atunci se numeşte centralism. Înainte de populism, prostie, aroganţă şi orice.

Deci, domnule Sorin Ioniţă, haide, nu e greu de recunoscut: impulsul primordial o fi populismul, dar mecanismul administrativ se numeşte centralism.

Să dai vina numai pe populism – o boală de care suferă în grade diferite cam orice politician român şi orice administraţie din România, deci un păcat comun al tuturor – şi să nu vezi că, de fapt, ceea ce se întâmplă în Bucureşti e o problemă specifică a statului şi a administraţiei centrale, e o modalitate de a ascunde problema sub preş şi de a nu lua taurul de coarne.

„Cum ar fi viaţa în Bucureşti dacă nu ar exista atâtea subvenţii (mari) pentru serviciile publice?”

NU! Întrebarea corectă este: cum ar fi viaţa în România dacă Bucureştiul nu s-ar comporta ca o uriaşă căpuşă?

SURSA TEXT: Miscareamoldova.ro