Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Maestrul şi Limbricul

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Un exemplu care pe mine m-a convins definitiv de capacităţile noastre naţionale de a încuraja, a promova, şi a păstra valorile este celebrul proces de plagiat al lui Ion Luca Caragiale. Fondul problemei de la care au pornit toate a fost înclinaţia mereu actualizată în fondul nostru naţional a oamenilor slabi de minte de a se lăsa dominaţi de invidie, dorinţă de răzbunare cu orice preţ şi prin orice mijloace.

Ne plângem de faptul că ne pleacă foarte mulţi oameni valoroşi din ţară, şi mulţi dau vina pe corupţia actuală din România, pe lipsa de coerenţă a autorităţilor, pe „conjunctura nefavorabilă”, pe nivelul mediocru al politicienilor, al educaţiei şi pe lipsa civilizaţiei, dar puţini realizează că această stare de lucruri a existat mereu la noi în ţară, că mereu a fost încurajată dezorganizarea, non-valoarea, nimicul, mediocritatea, în timp ce adevărata valoare, genialitatea au fost marginalizate, ridiculizate, trecute cu vederea în cel mai indiferent şi chiar josnic mod.

Un exemplu care pe mine m-a convins definitiv de capacităţile noastre naţionale de a încuraja, a promova, şi a păstra valorile este celebrul proces de plagiat al lui Ion Luca Caragiale.

Fondul problemei de la care au pornit toate a fost înclinaţia mereu actualizată în fondul nostru naţional a oamenilor slabi de minte de a se lăsa dominaţi de invidie, dorinţă de răzbunare cu orice preţ şi prin orice mijloace.

Nenea Iancu era în 1901 deja un scriitor celebru, cunoscut de toţi şi temut de mulţi. Temut mai ales pentru pana sa extrem de acidă la adresa mediocrilor, a proştilor, lingăilor şi a altora asemenea lor. Iar asta, se ştie, poate să-ţi aducă multe satisfacţii, dar şi multe duşmănii. Cu cât numărul celor care îl admirau creştea, la fel se întâmpla şi cu mulţimea celor care îl urau, îl invidiau cu spume pentru talentul şi spiritul său genial de a observa lucrurile esenţiale şi a le portretiza într-un stil unic.

Situaţia aceasta s-a acumulat până ce în anul 1902 un oarecare jurnalist, Caion, de la Revista literară”, condusă de Th. M. Stoenescu, publică un articol, „Domnul Caragiale”, în care dezvăluie chipurile că marele dramaturg nu era chiar aşa de mare, întrucât plagiase, mai exact copiase „Năpasta” după drama unui autor ungur necunoscut până atunci, Kemeny Istvan, intitulată „Nenorocul”. Drama respectivă fusese, după cum afirma jurnalistul ce dădea impresia că era foarte bine informat, tradusă la Braşov în 1848 de un anume Alexandru Bogdan. Articolul avea puse în paralel fragmente din cele două opere care păreau clar inspirate una din alta.

Oricine să fi fost, după un asemenea articol, cu asemenea probe zdrobitoare, s-ar fi prăbuşit cerul pe el. Caragiale, bulversat total, întrucât întreaga sa carieră literară şi viaţă publică erau ameninţate, puse sub semnul îndoielii, a început să caute informaţii despre Caion, autorul şi drama pe care o plagiase fără să ştie. Deşi nu exista Internet atunci, a aflat repede adevărata identitate a „soldatului dreptăţii”, un june, pe numele său real Constantin Alexandru Ionescu, dar semnat din laşitate, ca toţi oamenii de nimic, cu pseudonimul Caion.

După cercetări minuţioase adevărul iese la iveală: atât autorul maghiar, cât şi opera sa erau simple invenţii ale nesimţitului. Nişte minciuni plăsmuite împreună cu Macedonski, alt duşman declarat al lui nenea Iancu, în scopul clar de a-l defăima pe cel din urmă.

Lucrurile trebuiau îndreptate oficial, prin urmare Caragiale îi dă în judecată pe Ionescu şi pe Stoenescu pentru calomnie. A fost primul şi cel mai faimos proces de acest gen din istoria noastră, se spune chiar că publicul intra în sala de judecată cu bilet. Unul emblematic care ilustrează perfect starea de lucruri de pe aceste meleaguri şi modul de a vedea situaţiile delicate al poporului român. Din trecut, dar şi din prezent.

Directorul „Revistei literare” îi cere lui Caion să prezinte probele, iar acesta vine cu nişte foi penibile, îngălbenite cu lumânarea, ca să pară vechi, şi pline de litere chirilice fără sens. Este dat afară de la revistă, dar îl preia imediat Macedonski sub aripa sa şi îl ajută să publice alt articol în revista „Rodica” prin care spune că de fapt Caragiale nu plagiase după Istvan, ci după Tolstoi, „Puterea întunericului”, altă dandana. Din jenant, în penibil. E uimitor cât de productiv poate fi un gândac de bălegar când prinde puţină atenţie şi încurajare.

La proces inculpatul cere amânare pentru a traduce piesa lui Tolstoi, iar la următorul termen se dă bolnav de gripă şi lipseşte. Între timp Stoenescu declară că regretă fapta făcută fără intenţie, de a aproba spre publicare articolul mincinos, şi este scos din cauză. Procesul este judecat în lipsa inculpatului, iar avocatul lui Caragiale, strălucitul scriitor şi orator Barbu Ştefănescu Delavrancea, prieten al dramaturgului, îl face praf pe Caion cu adevărurile evidente: La calomniatorul Caion în tot ce a făcut [...] interes, perversitate, patimă şi egoism!”

Mârşavul este declarat de instanţă vinovat, condamnat la 3 luni închisoare corecţională şi la plata a 10.000 de lei despăgubiri civile. Dacă totul se termina aici, istoria ar fi fost alta acum, atât cea literară, dar poate chiar şi cea politică.

Caion începe să primească ajutor, interesele fiind mult mai mari la mijloc. Şi-au băgat astfel nasul obraznic în joc cercuri literare şi politice, în special liberale (serios!), deranjate de scrierile lui Caragiale. Se ştie legea după care proştii se unesc ca să-l dea afară pe deştept... Limbricul „face rost”, nu se ştie cum şi cu ce bani, că nu avea o situaţie financiară tocmai strălucită, de patru avocaţi renumiţi şi cere instanţei recurs pe motiv că la prima înfăţişare a lipsit. Şi ce să vezi, din pledoaria avocaţilor apărării se înţelege că nenea Iancu nu trebuia să se „atace” aşa de tare, că la urma urmei trebuia să fie mândru de a sta alături de unul ca Tolstoi, şi că, deh, ăsta e spiritul românesc, unul mai şăgalnic, mai slobod la gură, mai pontos şi nu trebuie luat chiar aşa în serios. Tânărul şi inocentul Ionescu n-a omorât pe nimeni, la urma urmei, a dat şi el cu pana scârţa-scârţa pe hârtie, şi nu trebuie bătut cu pietre din cauza asta. Verdictul juraţilor se pronunţă la 1 dimineaţa, după ce toată noaptea au dezbătut şi panarama de Caion iese iertat, achitat! Ba mai mult, adevăratul vinovat din toată încâlceala asta e de fapt Caragiale pentru că nu trebuia să dezbată, vezi Doamne, o chestiune literară în instanţă!... Trebuia să-şi vadă mai departe de berăriile şi comediile lui...

Ce poţi să mai comentezi la aşa ceva? Normal că a fost o palmă extrem de dureroasă nu doar pe faţa genialului nostru autor, ci şi a justiţiei române, a societăţii în general, care a lăsat să scape cu obrazul curat pe un ticălos care a acţionat cu rea intenţie în scopul precis şi evident de a-l denigra pe Caragiale. Şi a reuşit cu acordul justiţiei, al sistemului şi mentalităţii idioate care ne caracterizează.

Cu prima ocazie ivită, scârbit de România, nenea Iancu se mută în 1904 la Berlin. Cine nu ar fi făcut-o? Scârba este principalul sentiment care te izgoneşte de acasă, când vezi că până şi pereţii colcăie de viermi.

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri