Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Ar fi o foarte grea, probabil insuportabilă pedeapsă şi pentru noi, şi pentru generaţiile viitoare. Şi ar mări pericolul, aşa cum ne avertizează Mario Vargas Llosa într-un recent interviu, reîntoarcerii omenirii la stadiul tribal.
Şi la noi, ca şi în alte ţări, decizia de intra într-o primă fază a relaxării era previzibilă şi necesară: criza economică risca să se agraveze şi să ia dimensiuni catastrofale, presiunea psihică pe care o suportam cu toţii începea să devină, pentru mulţi, intolerabilă. La această presiune a contribuit din plin şi mass-media, prin insistenţa cu care a difuzat statistici macabre şi a imaginat scenarii apocaliptice. Câţiva "experţi" (printre care şi un clovn de la Iaşi, Tudor Ciuhodaru) au monopolizat televiziunile şi, deşi n-aveau nimic concret de spus (pentru că nici nu ştiau mare lucru despre pandemia actuală), ne-au împărţit sfaturi preţioase, unele dintre ele bătându-se cap în cap (ba că vom avea încă un val în toamnă, ba că vom avea încă două, ba că nu vom avea niciunul ş.a.m.d.). Când secretarul de stat Horaţiu Moldovan a spus dăunezi că mare parte dintre decese au fost probabil provocate de comorbidităţi grave, unele suflete sensibile au protestat energic faţă de o asemenea blasfemie; e curios că aceste suflete sensibile n-au avut nimic de spus când, la jumătatea lui aprilie, ziarele româneşti au reprodus declaraţia medicului legist german Klaus Püschel care a susţinut că infecţia cu coronavirus este doar "relativ periculoasă", că germanii ar trebui să înveţe să convieţuiască cu această boală şi că toate victimele coronavirusului pe care le-a autopsiat "oricât de crud ar suna, oricum ar fi murit în cursul acestui an". A avut, de asemenea, un puternic ecou o declaraţie a întotdeauna sumbrului Michel Houellebecq, în legătură cu statisticile funebre şi cu ideea că o serie de persoane foarte în vârstă erau, într-un fel, victime aproape sigure: "Niciodată - zice romancierul - nu s-a spus cu atâta neruşinare că viaţa tuturor nu are aceeaşi valoare". Ei bine, Houellebecq se înşală: în 1968-69, când a izbucnit epidemia cu aşa-zisa "gripă Hong-Kong", în Franţa au murit peste 31000 de persoane, în indiferenţa totală a autorităţilor şi a presei; Le Monde publica atunci un articol în care se afirma că "epidemia nu e nici gravă, nici nouă" (apatia mediatică se explică, pare-se, prin aceea că majoritatea victimelor aveau peste 65 de ani).
E foarte bine că acum, la noi cel puţin, s-au luat măsuri de protecţie şi s-au limitat efectele pandemiei. Personal, nu mi-am făcut un titlu de glorie că "stau acasă" şi asta din decenţă, gândindu-mă la toţi aceia, mulţi, de la personalul medical până la casieriţele de la supermarket şi de la şoferii de TIR până la măturătorii de pe străzi care s-au dus la datorie şi s-au expus pentru ca noi "să stăm acasă". Nu am agreat nici predicile celor care au ţinut să ne asigure că e foarte bine să trăim în singurătate, că liniştea de acasă e de departe preferabilă hărmălaiei citadine: cred, dimpotrivă, că suntem făcuţi să trăim în comunitate, convivialitatea fiind starea care ne asigură echilibrul psihic. Este adevărat că societatea a fost pusă în faţa unor dileme redutabile. Una dintre ele ar fi dificultatea de a opta între riscul asumat şi punerea între paranteze a libertăţii şi a drepturilor civice. Este ceea ce l-a determinat pe un eseist francez, Michael Sadoun, să pună această întrebare tulburătoare: "Ne vom opri oare să trăim ca să nu murim?" Până unde putem merge pentru a proteja (chiar şi fără a avea certitudinea reuşitei) viaţa? Până când ne vom putea lipsi de teatre, de sălile de cinema, de cafenele, de restaurante, de întrecerile sportive de pe stadioane, de întâlnirile cu prietenii? Să adăugăm dezastrului economic un dezastru uman? Am văzut primele propuneri care s-au făcut în Franţa în vederea redeschiderii teatrelor şi cinematografelor: ele sunt inaplicabile. Ni se mai spune să evităm avionul şi trenul şi să folosim maşinile personale: ecologiştii vor fi în culmea fericirii. De ce să fie deschise hotelurile, dar să rămână închise terasele cafenelelor? De ce să fie deschise fabricile dar să fie închise plajele? De ce au fost, la Paris şi la Bucureşti, închise cimitirele, dar metroul a continuat să circule?
Mulţi români - dar e valabil nu numai pentru români - sunt prizonierii clişeului "era mai bine înainte". Această nostalgie se explică prin faptul că, deşi epoca evocată a fost sinistră, noi o asociem cu perioada tinereţii noastre, vârstă de care ne amintim - de regulă - cu plăcere. Acum circulă un alt clişeu: "Nimic nu va mai fi ca înainte". Nu e un clişeu inedit: a fost folosit şi după atentatele din 11 septembrie, şi după atentatele din Paris etc. Din fericire, clişeul s-a dovedit mincinos. Sigur, după 11 septembrie s-au înăsprit controalele în aeroporturi, dar s-a circulat în continuare cu avionul, după atentatele din Paris nu s-au desfiinţat terasele cafenelelor, nu s-au închis sălile de concert şi nici nu s-a interzis apariţia revistei Charlie Hebdo. Acelaşi Michel Houellebecq, consecvent cu sine însuşi, ne asigură că totul va fi ca înainte, dar mai rău. Mă despart iarăşi de el (bine cel puţin că nu ştie că îl contrazic…). Vor fi, evident, nişte schimbări, se va impune - pentru o perioadă - un plus de prudenţă, dar nimic nu va putea distruge tot ceea ce face farmecul vieţii cotidiene (mizantropii, pesimiştii şi depresivii nu intră în calcul). Ar fi bine ca politicienii, economiştii, industriaşii, antreprenorii să tragă din această criză învăţămintele care i-ar putea ajuta în viitor să depăşească mai uşor încercări similare. Vor trebui privilegiate cercetarea, inovaţia, educaţia, tehnologia, va trebui regândit sistemul medical. Rolul nefast pe care l-a jucat China în răspândirea virusului va trebui să determine democraţiile să se unească şi mai puternic pentru a face faţă regimurilor dictatoriale şi "democraturilor". Nimic să nu mai fie ca înainte? Ar fi o foarte grea, probabil insuportabilă pedeapsă şi pentru noi, şi pentru generaţiile viitoare. Şi ar mări pericolul, aşa cum ne avertizează Mario Vargas Llosa într-un recent interviu, reîntoarcerii omenirii la stadiul tribal.
Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, critic literar şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |