Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Portret de dascăl, în prima zi de şcoală. L-am descoperit pe Domnu’ Trandafir al zilelor noastre

GALERIE
atelierul din foisor tansa (25)
  • atelierul din foisor tansa (25)
- +

Atelierul din Foişor, un loc magic undeva la peste o oră depărtare de Iaşi, într-o curte din satul Tansa, situat la 65 kilometri de Iaşi, este locul în care fantezia şi inocenţa copilăriei prind viaţă mai ceva ca în operele marilor scriitori. Visele micuţilor care ştiu cum arată un bloc doar din povestirile celor mari se aştern uimitor pe hârtie sau pe pânză, ca mai apoi să ajungă la competiţii din întreaga lume, - China, Japonia, Germania, Finlanda sau cine ştie prin ce alt colţ de lume -, de unde aproape de fiecare dată se întorc cu premii uimitoare. Aurel Dascălu, cel care a creat Atelierul din Foişor în urmă cu aproape 5 ani, a fost învăţător o viaţă întreagă. Nu a avut mari pasiuni artistice, fiind un om al cifrelor. De la copii a prins însă drag să picteze. Şi tot prin ochii lor a învăţat că lumea poate avea mii de culori şi de forme pe care doar mintea unui artist le poate desluşi. A creat la Tansa o şcoală paralelă, la el acasă, unde micii artişti vin ţopăind fericiţi la ore, după cursuri. Premiile pe care le are de la cei mici acest „Domn Trandafir” de la Iaşi, aduse de pe întreg mapamondul, pe un perete întreg de verandă, ar umple de invidie orice dascăl cu pretenţii de la oraş. A avut invitaţii la manifestări artistice în toată lumea. Nu a avut însă bani să le onoreze, nici el nici învăţăceii săi. În prima zi de şcoală din acest an, una deosebită, sub semnul incertitudinii şi al pandemiei, „Ziarul de Iaşi” vă prezintă mişcătoarea poveste a unui dascăl modest, puţin cunoscut, dar pentru care dăruirea în faţa elevilor, deschiderea în faţa acestora a unui univers nebănuit, au fost şi sunt ţel în viaţă. Chiar şi acum, la pensie.

 

Înainte de a ieşi la pensie, Aurel Dascălu a fost învăţător la Şcoala „Vasile Conta” din Iaşi. Acolo a înfiinţat un atelier de creaţie pentru copii încă de la inaugurarea unităţii şcolare, din 1982. „Am lucrat înainte de înfiinţarea Şcolii Vasile Conta la Şcoala nr. 19, şi deja pornisem cu un grup de copii, iar apoi m-am transferat cu tot cu clasă la şcoala nou construită în cartier, iar până acum 5 ani, când am ieşit la pensie, mi-am dezvolatat acolo toată terapia educaţională prin artă”, povesteşte fostul cadru didactic. Cu toate acestea, chiar şi la pensie, nu a renunţat la pasiunea pentru artă şi la pasiunea pentru predat.

Însă a mutat atelierul din şcoală în localitatea natală, la Tansa, unde, în urmă cu un an, a construit şi un muzeu cu obiecte moştenite de la părinţi sau adunate de prin vecini. „După ce am ieşit la pensie, părinţii nu m-au lăsat. Mi-au zis să vin măcar cu atelierul de pictură şi să merg mai departe. Venind aici, oamenii din sat au venit la mine ca să fac şi cu copiii lor”, spune cu zâmbetul pe buze Aurel Dascălu. Părinţii îl ştiau încă din perioada în care încă era învăţător şi colabora cu şcoala din Tansa în cadrul unui proiect. În plus, explică fostul dascăl, Tansa a fost în trecut un sat de meşteşugari, unde găseai aproape la orice casă fie un olar, fie un tâmplar sau sculptor, împletitor de nuiele, ori femei care ţeseau şi coseau frumuseţi de veşminte populare. Aşa că părinţii din Tansa nu au stat nicio clipă pe gânduri, şi şi-au trimis copiii la Atelierul din Foişor.

Lucrările artiştilor din Foişor au ajuns din Japonia şi până în Finlanda

În Atelierul din Foişor, copiii au drept modele întraga natură. Zeci de ghivece cu flori, aranjamente florale, căpiţe cu fân şi tot felul de oale colorate atârnate în prepeleac, dar şi priveliştea care se întinde pe o parte din sat se aliniază şi se aştern mai apoi pe colile de hârtie, mânate fiind de pensulele copiilor. Acum, la atelier sunt înscrişi 10 sau 12 micuţi, deşi pandemia de Covid a întrerupt activităţile în grup. Întraga activitate, materialele, dar şi două albume cu fotografii tipărite, în care sunt înşirate lucrări, diplome şi poveşti ale atelierului, au fost făcute pe cheltuiala şi din buzunarul învăţătorului. Mai primeşte sprijin de la Primăria Tansa, sau de la Fundaţia pentru Comunitate, de la care a primit şi un premiu recent, dar ajutorul vine rar.

„Sunt cunoscut în toată lumea. Din Japonia şi până în Finlanda. Mă trezesc mereu cu invitaţii la festivaluri, expoziţii sau concursuri de creaţie plastică din întreaga Europă”, spune cu mândrie fostul cadru didactic. Nu are însă atâţia bani, ca să onoreze aceste invitaţii, el sau vreun învăţăcel de-al său. Înainte de a trimite lucrări, învăţătorul se inspiră însă din cultura locului unde va trimite lucrări, iar apoi le explică copiilor modul în care trebuie să picteze. Aşa a realizat el că lucările pe care le trimite au mult mai multe şanse să primească un premiu, cei din juriu fiind impresionaţi de faptul că cei mici cunosc cultura ţării unde trimit lucrări, dincolo de imaginaţia de care dau dovadă sau de talentul artistic.

Cu toate că până în prezent, de-a lungul activităţii sale, a strâns, alături de copii, peste 1.500 de diplome şi distincţii, cadrul didactic explică că adevăratul scop este acela de a stimula creativitatea copiilor. „Desenul, arta clasică, este un tip de activitate ludică. Aici te joci cu copilul cât vrei tu, îl faci să înţeleagă şi îl aduci în stadiul de a accepta ceea ce în primă fază nu acceptă. La început, copiii îmi spun «nu te băga» sau «mi-ai stricat desenul» sau «e urât ce ai făcut tu», pentru că fiecare copil are personalitatea lui. Însă, trepat, descoperi că începe să accepte ceea ce îi spui, se sfătuiesc între ei şi caută soluţii împreună. Devin apoi încântaţi când le prezinţi o nouă tehnică de desen”, râde învăţătorul. Micuţul atelier are vopsea şi culori pe toţi pereţii, pe mobilă sau pe aragazul stricat care a devenit loc de depozitat pensoane şi culori.

Muzeul din curte aduce la viaţă lumea satului de acum 150 de ani

Localitatea Tansa a fost în trecut un sat în care meşteşugari de tot felul, olari, tâmplari, butnari, rotari, cioplitori în piatră sau croitori, îşi desfăşurau activitatea. Aşa i-a venit ideea lui Aurel Dascălu să surprindă lumea satului natal din trecut, dar şi trecutul familiei sale, în cadrul unui muzeu amenajat chiar la el în curte, la câţiva metri de Atelierul din Foişor. Lucrările la muzeu s-au încheiat toamna trecută, iar totul a fost făcut pe cheltuiala sa. L-au mai ajutat însă şi câţiva voluntari de la Şcoala „Paradis”, care au venit şi au dat o mână de ajutor la recondiţionarea casei construite acum aproape un secol şi jumătate. Acum, vizitatorii muzeului sunt oamenii din sat şi copiii care doresc să vadă cum se trăia în localitate şi cum arătau casele ţărăneşti. „Vin oamenii din sat aici. A venit o bunică cu şase nepoţei să vadă muzeul, şi ce înseamnă muzeu”, râde complice fostul cadru didactic.

Aici, în cele trei camere, a amenajat o bucătărie, cu tot felul de oale din lemn sau din lut, iar lângă cuptioraş aşezate soldăţeşte stau furca şi fuiorul de răsucit firul de lână, o cameră a învăţătorilor, dedită tuturor cadrelor didactice din familie, în care sunt aşezate atent atât poze cu bunicul soţiei, fost director de şcoală în Tansa, dar şi ai altor profesori din familie, sunt expuse diplomele şi premiile primite în decursul anilor, dar şi cărţile publicate de către Aurel Dascălu. Ultima cameră este destinată portului popular, iar costumul purtat la nuntă de bunicul lui Aurel Dascălu, costumul popular pe care îl îmbrăca fostul cadru didactic la horă în sat, dar şi costume populare femeieşti, oale înflorate făcute de bunicul său sau tot felul de ţesături ţărăneşti îţi aduc aminte de anii în care lumea satului era mai frumoasă şi mai liniştită.

Izvor nesecat de poveşti

Iubirea lui Aurel Dascălu pentru meseria de învăţător se poate vedea din zecile de poveşti pe care le spune pe nerăsuflate despre generaţiile care i-au trecut prin mână. Mulţi oameni acum ajunşi, realizaţi profesional, în toată ţara, chiar în întreaga lume. În camera destinată învăţătorilor încă are lucrările de control ale elevilor din prima sa promoţie.

În 2018, la o reuniune cu aceştia, la strigarea catalogului, le-a făcut surpriza de a le arăta acestora lucrările pe care ei le-au scris la extemporalul de la ultima oră de curs. „I-am întrebat, când ne-am întâlnit. «Ce aţi făcut la ultima mea oră?». Nu-şi mai aminteau toţi. «Aţi primit un extemporal», le-am zis. Şi am scos lucrările. Pe care le-am purtat cu mine peste tot. Le-am zis: «Nu v-am pus notă pe lucrări, dar vi le dau acum. Ca să vedeţi ce gândeaţi acum patruzeci şi ceva de ani»”. A fost o surpriză totală, ne mai spune, Zâmbeşte larg, curat, dar în ochi i se adună lacrimi. Sunt, fără îndoială, lacrimi de bucurie. Bucuria unui dascăl pensionar care vede, care simte că a meritat...

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri