Caută 
3 MIN
Într-o epocă digitală, comerţul cu cărţi vechi şi rare ar putea părea o activitate demodată. Însă, buchiniştii ieşeni de pe strada Lăpuşneanu pot oricând spulbera o astfel de gândire. Alături de ei, cititorii de cărţi tipărite împărtăşesc sentimentul că, indiferent de noile vremuri, nimic nu se compară cu trăirile pe care le oferă paginile arămii, pline cu scriituri preţioase, ale volumelor vechi de câteva zeci ori sute de ani.
Reporterii „Ziarului de Iaşi" au stat de vorbă cu Ioan Corduneanu, anticar al Iaşului de aproape 20 de ani. Are o colecţie semnificativă de cărţi şi manuscrise rare, aduse în oraşul nostru din întreaga lume. Au fost donate sau cumpărate de-a lungul anilor. El consideră că buchiniştii vor supravieţui timpurilor, indiferent că-i vorba de pandemie ori de (prea multă) tehnologie.
„Va fi greu, dar nu cred că anticarii vor dispărea. Cărţi interesante avem, însă momentan clienţii lipsesc. Mai ales acum, în această perioadă, au scăzut şi mai mult vânzările comparativ cu anii trecuţi. Lumea are alte priorităţi, plata chiriei, ratelor, iar salariile sunt mici. Avem zile şi zile, unii vor să cumpere mai multe pentru că pleacă în vacanţă, alţii cumpără pentru şcoală. Alte persoane sunt nostalgice şi cumpără cărţi vechi. Dar vom supravieţui. De fapt, acum depinde şi ce înseamnă supravieţuire, pentru unii poate însemna să îţi iei BMW, vilă… Din punctul meu de vedere, cel mai bine este să ne mulţumim cu ceea ce avem. Oricum, chiar dacă ne agităm tot nu putem rezolva mai multe, căci aici ţine totul de clienţi. (…)Tinerii opresc şi ei, dar cumpără literatură mai nouă, cu scriitori în vogă, să spun aşa, cum ar fi Coelho sau mai ştiu eu cine. Dacă ne solicită cineva să îi recomandăm o carte, prima dată trebuie să îl întrebăm ce fel de literatura îi place, ce a mai citit… Nu toţi pot citi Dostoievski, de exemplu. Trebuie să ai un anumit grad de cultură, un anumit număr de cărţi citite", ne-a mărturisit Ioan Corduneanu.
Arată că cele mai valoroase cărţi rare au o semnificaţie. Adesea au influenţă istorică sau religioasă, ori sunt primele ediţii (princeps), ieşite de sub condeiul unor autori foarte populari sau de remarcat. Cărţile care ajung aici au trecut prin multe mâini. „Numai aşa se prind primele ediţii şi unele ediţii rare. Preţurile diferă în funcţie de vechime. Am un catalog al bisericilor ortodoxe din Bucovina şi nordul Moldovei, cu o istorie aparte. Nimic nu se compară cu o carte veche. Cartea sub anul 1800 va fi întotdeauna mai scumpă. Cea mai veche carte pe care ieşenii o pot găsi la mine este din 1880, cred. Clientul vorbeşte, totul se negociază. De obicei vor preţuri mici, la jumătate faţă de librărie. Dar mai ţinem şi noi la preţ, căci din asta trăim", a accentuat anticarul.
Pentru ieşeni, strada Lăpuşneanu este un loc încărcat de istorie. „Uliţa Sârbească”, cum era ea denumită înainte de 1873, a preluat ulterior numele voievodului Alexandru Lăpuşneanu care, potrivit cronicarului, a stabilit capitala Moldovei la Iaşi, în 1564. Avea să devină aleea grădinilor de vară, a plimbărilor şi a negustorilor, fiind cunoscută printre locuitorii de odinioară (şi, de ce nu, chiar şi în prezent) drept „strada veseliei”.
