Primăria Iași: Cu cine face echipă candidatul de pe locul 2 dacă vrea să ajungă pe locul 1

„Ziarul de Iași” a publicat luni, în exclusivitate, lista Alianței Dreapta Unită pentru Consiliul Local. O listă, la prima vedere, suficient de eterogenă pentru a acoperi nevoile de expertiză ale unui oraș sofisticat precum Iașul. Ne vom lămuri mai bine după o analiză „om cu om” a propunerilor ADU, să nu uităm de incidentele Cezar Baciu, și, mai recent, Răzvan Timofciuc. Altceva merită acum evidențiat. Lista alianței USR-PMP (FD merge separat la CL) nu a fost lansată în spațiul public pentru că așa și-au dorit liderii filialei, ci, mai degrabă, scoasă cu forcepsul de reporterul ZDI. Dacă unui jurnalist nu i-ar fi trecut prin cap să întrebe la USR cu cine „defilează” la Iași, am fi așteptat mult și bine până când oferta electorală ar fi devenit publică.

Cu câteva zile înainte de debutul campaniei electorale, senzația dominantă e că opoziția a rămas prea fragmentată pentru a pune în pericol administrația Chirica. Contracandidații primarului se prezintă electoratului stingher de singuri, la granița cu narcisismul, ca și cum Iașul poate fi salvat pe persoană fizică. În cel mai memorabil mesaj din pre-campanie, Cosette Chichirău promite o revoluție – să înlocuiască toată funcționărimea incompetentă și coruptă din Palatul Roznovanu. Minunat, dar cu cine? – când ea cu greu găsește oameni cu care să lipească afișe? Cum reformezi o instituție fosilizată, încremenită în epoca Emil Alexandrescu, nu doar vetustă, dar și total ostilă, dacă n-ai reușit să găsești un limbaj comun, o formulă de compromis în USR, cu oameni din aceeași generație, cu care teoretic împărtășești aceleași valori? Cum deparazitezi o Primărie, dacă n-ai fost în stare să deparazitezi o filială de partid? Să-ți iei bagajele și să înființezi o nouă primărie de la zero nu merge.

Cumva e nedrept că punem tunurile pe Cosette Chichirău. Rămâne, în multe privinţe, cu o clasă peste ceilalți contracandidați și, cel puțin două, peste primarul în funcție. Dar ca depozitar fictiv a peste 26.000 de speranțe de schimbare (voturi primite în 2020) și-a pierdut dreptul să fie încăpățânată. Problema nu e că ia 5.000, 10.000, 15.000 de voturi din traista candidatului ADU. Vor fi ale ei, le merită. Drama e că acutizează senzația de neputință care domină Iașul politic de peste 30 de ani. Că întotdeauna va fi cineva care sparge gașca (din orgoliu), care trădează (Baciu) sau nu rezistă forței de magnetism a puterii (Timofciuc). Demobilizează „avant la lettre” un electorat sătul de ifosele și inconsecvența Opoziției. Iar demobilizare înseamnă un al treilea mandat pentru Chirica, fără prea mult efort.

De partea cealaltă, Marius Bodea greșește pentru că nu se comportă mai elegant cu Cosette Chichirău. Reacția vehementă pe care a avut-o săptămâna trecută, la un comunicat benign şi destul de „naiv” al candidatei Curaj, lasă un puternic gust amar. Expresii precum „jalnic”, „disperare”, „ridicol”, „oamenii o detestă” n-au ce căuta în vocabularul ocupantului locului 2 în sondaje raportat la locul 3 sau 4. Dincolo de faptul că nu e cavalerește să te adresezi așa unei doamne, nu e nici inteligent să antagonizezi un electorat care până la un punct e compatibil cu al tău.

Singura șansă pentru candidatul ADU să-l învingă pe Mihai Chirica e să transmită încă de acum, din pre-campanie, un mesaj de forță. Asta Bodea n-o poate face singur pe Tik Tok. Are nevoie de o echipă în spatele lui, care să inspire că transferul de putere e realizabil. O eventuală (dar improbabilă) renunțare la candidatură din partea lui Cosette Chichirău ar da un impuls puternic campaniei ADU. Dar tot n-ar fi suficient. Nici cumulat nu trec pargul de 40%. Să ne amintim totuși că soarta alegerilor de la UAIC s-a schimbat în momentul în care un om din sistem – Mihaela Onofrei – a întors armele. A fost acel „game changer” al competiției, primul moment în care electoratul universitar a înțeles că scaunul lui Tudorel Toader e șubred. Că „se poate”. Tot asta trebuie să urmărească şi candidatul ADU. Să atragă public, asumat, în echipa lui oameni necompromişi din sistem ori asociaţi cu sistemul, personalități percepute mai degrabă apropiate actualului primar. Figuri cu tracţiune din mediul universitar şi cultural sau din zona de business, care să lase impresia că schimbarea, dacă nu-i iminentă, măcar nu-i iluzorie.