Putin şi frica de democraţie

Am fost frapat (şi nu numai eu) de insistenţa cu care unii susţin că Putin ar fi „nebun” fiindcă a invadat Ucraina, fiindcă a ameninţat cu folosirea armelor nucleare, fiindcă se obstinează să masacreze populaţia civilă şi, în fine, fiindcă debitează minciuni sfruntate. Asta îmi aminteşte că, după ce tancurile ruseşti (mă rog, sovietice) au intrat în Praga pentru a pune capăt acelei „Primăveri” dătătoare de speranţe, una dintre lozincile care au apărut pe ziduri suna aşa: „Lenin, trezeşte-te, Brejnev a înnebunit”. Spectaculoasă, această frază era expresia unei duble naivităţi: 1) ideea că Lenin ar fi dezaprobat invazia, de parcă nu Lenin dăduse ordin Armatei Roşii, în 1919, să invadeze Polonia şi 2) presupunerea că Brejnev ar fi fost afectat de o formă de demenţă. Nici vorbă, Brejnev era sănătos tun (joc de cuvinte involuntar) şi ştia foarte bine de ce regizase acea intrare a „forţelor armate frăţeşti” în Cehoslovacia. Ceea ce face acum Putin continuă o veche şi abjectă tradiţie: Kremlinul are intoleranţă faţă de democraţie şi reprimă violent orice tentativă de emancipare a statelor a căror democratizare i-ar pune în pericol pe el şi pe clica lui.

Să facem un rapid exerciţiu de memorie, cu riscul de a repeta lucruri ştiute şi limitându-ne la epoca postbelică. În iunie 1953 se revoltă muncitorii din Berlinul de est comunist, fac grevă, demonstrează (sunt zeci de mii pe străzi), liderul est-german Ulbricht cere intervenţia sovieticilor împotriva „contrarevoluţionarilor”, punctul de vedere oficial este că era vorba de „o tentativă de puci, susţinută de agenţi occidentali”. Tancurile ruseşti intră în acţiune, sunt zeci de morţi printre protestatari, Occidentul nu reacţionează, germanii din est nu mai au altă variantă decât exodul în vest – vor pleca cam 3 milioane până la construirea Zidului Berlinului în 1961.

Trei ani mai târziu, în octombrie 1956 – Ungaria. De data aceasta revolta este foarte puternică, ungurii vor să se retragă din Pactul de la Varşovia, populaţia se răzbună, uneori violent, pe activiştii de partid şi pe securişti. La o săptămână de la izbucnirea revoltelor, pe 30 octombrie, Kremlinul anunţă că va negocia retragerea trupelor sovietice. Pe 4 noiembrie (şi-au ţinut totuşi promisiunea patru zile!) o armată numeroasă invadează Ungaria, populaţia rezistă, se duc lupte de stradă, sunt peste 2500 de morţi, se fac arestări, procese încheiate cu condamnări la moarte. Peste 200000 de persoane fug în Austria. Versiunea sovietică este că în Ungaria îşi făceau de cap huliganii, fasciştii, reacţionarii şi alte rebuturi umane finanţate de către imperialişti. Trupele sovietice ar fi venit să ELIBEREZE poporul maghiar, la cererea unui grup de tovarăşi, în frunte cu Ianos Kádar. Liderul comunist Imre Nagy, care încercase democratizarea ţării, e capturat, dus în România şi executat în 1958 (Kremlinul are memorie!). Au fost proteste populare în lumea liberă, dar, în plan oficial, Occidentul a rămas inactiv. ONU, prin vot, a cerut retragerea trupelor, doleanţă platonică (vă sună cunoscut, nu?).

Primăvara de la Praga a început pe 5 ianuarie 1968 şi s-a încheiat pe 21 august. Reformatorii doreau „un socialism cu faţă umană” (contradicţie în termeni, cum bine s-a văzut). Kremlinul a dat avertisment după avertisment, dar, surpriză, la începutul lui august Brejnev şi Dubcek se întâlnesc la Cierna nad Tisou, iar liderul de la Kremlin „îşi ia angajamentul” că nu va interveni în treburile interne ale Cehoslovaciei. Trei săptămâni mai târziu, forţe uriaşe intră în Cehoslovacia (6300 de tancuri, 400000 de militari, 800 avioane etc.), cehii nu ripostează pentru a evita un masacru, începe încă un exod, sute de mii de persoane fug în Occident. Câţiva tineri, Jan Palach e cel mai cunoscut, protestează dându-şi foc. Înregistrăm o premieră: 8 (opt) persoane protestează la Moscova în Piaţa Roşie (sunt imediat arestate). Versiunea oficială pare trasă la indigo: sovieticii au venit să elibereze ţara de pericolul abandonării idealurilor marxist-leniniste, urmare a uneltirilor occidentale.

Cea de a patra încercare de a fisura dogmele comuniste este sindicatul polonez independent Solidaritatea. Este recunoscut ca fiind legal pe 31 august 1980, dar ţările din „lagăr”, în frunte cu URSS, duc o intensă campanie de dezinformare. În ochii Moscovei, Solidaritatea era un „grup periculos” susţinut de NATO. De data aceasta Kremlinul nu se mai implică direct: treaba murdară o face generalul Jaruzelski, care în 13-14 decembrie 1981 decretează legea marţială, arestează mai mulţi lideri ai sindicatului care e scos în afara legii.

Era nebun Hruşciov, era nebun Brejnev? Câtuşi de puţin: erau însă nişte ticăloşi siniştri. Ce face Putin altceva decât să continue politica expansionistă a Kremlinului, având în faţă exemplul „luminos” al înaintaşilor săi? El reia clişeele binecunoscute: Ucraina ar fi condusă de „drogaţi” şi de „nazişti” (!), armata rusă e acolo ca să „elibereze” poporul şi să… menţină pacea! Suntem în plin Orwell: război înseamnă pace şi viceversa.

Terminasem de scris acest articol când am citit, în Le Figaro, un remarcabil text al lui Wiktor Stoczkowski, antropolog şi sociolog francez de origine poloneză. Stoczkowski se întreabă şi el dacă Putin e nebun, iar răspunsul este, categoric, negativ. În schimb el consideră că expansionismul militar este înscris în ADN-ul celor mai mulţi lideri ruşi. Putin ştie bine că NATO e o organizaţie defensivă, că nu sunt arme nucleare în ţările estice, că trupele aflate aici sunt nimica toată faţă de armata rusă. Ştie, de asemenea, că NATO nu va interveni, a auzit asta chiar din gura lui Biden. Pe occidentali îi dispreţuieşte, a văzut că poate cumpăra orice (şi aproape pe oricine) cu bani. Nu, Putin se teme pur şi simplu de democraţie, pentru că o Ucraină democratică ar putea provoca o reacţie în lanţ, inclusiv în Rusia. Iată de ce, conchide Stoczkowski, Ucraina este astăzi linia de front între democraţie şi dictatură: dacă Occidentul cedează, pe Putin nu-l va mai opri nimic.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor