Schimbul pe care nu și l-au dorit mii de „orfani“ nevăzuţi din Iaşi: bani în loc de părinți

Peste 11.000 de copii din judeţul Iaşi duc dorul părinţilor plecaţi în străinătate. Cei mai norocoşi rămân în ţară cu un singur părinte, însă dragostea şi afecţiunea pe care ar trebui să le primească de la cei care ar trebui să le poarte primii paşi în viaţă sunt rupte în jumătate. Mai puţin norocoşi sunt cei care au ambii părinţi plecaţi în străinătate, care ajung să caute modele, în cazurile fericite, la bunici sau la rudele în grija cărora au rămas. Alţii însă, nefiind supravegheaţi, ajung să se înconjoare de anturaje periculoase, în căutarea aprecierii sau dragostei pe care nu le găsesc acasă. Aceştia sunt copiii care renunţă la şcoală, fie pentru că nu are cine să-i îndrume şi să-i supravegheze, fie pentru că iau modelul părinţilor care, şi cu opt sau zece clase, reuşesc să aibă maşină personală şi mai mulţi bani decât profesorii lor.

Conform unei statistici realizate de către Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Iaşi (CJRAE Iaşi), care are în atenţie şi încearcă să-i sprijine pe copiii cu părinţi plecaţi în străinătate, la nivelul judeţului este un total de 11.573 de copii care au rămas în ţară fără dragostea unuia sau a ambilor părinţi.

Chiar dacă, conform raportului CJRAE Iaşi, numărul copiilor cu părinţi migranţi este în scădere comparativ cu anii şcolari trecuţi, situaţia rămâne în continoare îngrijorătoare. Dintr-o populaţie şcolară de 124.144 de preşcolari şi şcolari din toate ciclurile de învăţământ, aproape 10% dintre aceşti copii au cel puţin un părinte plecat în străinătate.

În cele mai multe cazuri, copiii rămân în grija unui singur părinte. 8.609 elevi sunt în această situaţie. Nu la fel de norocoşi sunt aproape 3.000 de copii, dintre care 1.391 dintre aceştia au ambii părinţi plecaţi, iar 1.573 dintre aceştia sunt din familii monoparentale. Astfel, chiar dacă soarta i-a lăsat pe cei 1.573 de copii cu un singur părinte, aceştia l-au pierdut şi pe al doilea din dorinţa mamei sau a tatălui de a le oferi un trai mai bun, rămânând doar în grija bunicilor.

Situaţia este cea mai vizibilă în mediul rural, însă, conform statisticilor CJRAE, diferenţele nu sunt atât de mari. Astfel, 6.437 de copii cu părinţi în străinătate sunt din mediul rural, dintr-o populaţie şcolară de 57.135 de elevi. Din mediul urban sunt 5.136  de copii cu cel puţin un părinte plecat peste hotare, populaţia şcolară fiind de 67.009. Cu alte cuvinte, diferen­ţele procentuale dintre rural şi urban ar fi de aproximativ 12% din populaţia şcolară pentru mediul rural, comparativ cu 8% din populaţia şcolară din urban.

Belceşti, comuna cu cei mai mulţi părinţi emigraţi

Cei mai mulţi elevi rămaşi în ţară cu un părinte sau în grija altor rude sunt din municipiul Iaşi, 3.352 la număr, urmat de municipiul Paşcani, cu 745 de copii şi de oraşul Hârlău, cu 492 de elevi.

În ceea ce priveşte comunele ieşene, pe primul loc se află Belceştiul, cu 416 elevi, copii care se află în grija unui părinte sau a altor rude. Comuna Belceşti a depăşit chiar şi oraşul Târgu Frumos la numărul copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate, aici fiind un număr de 379 de elevi sau preşcolari rămaşi „orfani“ în ţară.

Comuna Deleni se află şi ea prin­tre localităţile fruntaşe la nu­mă­rul celor plecaţi în străinătate, 339 de copii având cel puţin unul dintre părinţi plecaţi, dar şi comuna Tătăruşi, unde sunt în atenţia CJRAE Iaşi un număr de 270 de elevi.

„Semnez lunar adeverinţe tip din Germania“

Primarul comunei Belceşti, care se află la cel de-al treilea mandat, a observat că la nivelul comunei au început să plece în străinătate după anul 2000. De asemenea, chiar dacă mai sunt plecate persoane la muncă ilegal sau fără un contract de muncă iniţial, Constantin Ciobăniţă ex­plică că persoanele plecate în Ger­ma­nia au, aproape întotdeauna, un contract de muncă încheiat încă din ţară.

„Oamenii care au plecat acolo au fost mereu mulţumiţi, la fel şi angajatorii. Nu am auzit de persoane care să umble cu furăciuni sau cu alte probleme sau să nu respecte clauzele contractuale“, arată primarul.

Probleme au mai fost, însă în­tot­­deauna sunt cazuri izolate, cu per­soane plecate în Spania sau Ita­lia, care au lucrat fără să fie plătiţi. Primarul subliniază însă că tot românii sunt cei care i-au „ţe­puit“ pe cei care s-au trezit la fi­nal de lună fără banii pentru care au muncit. 

Primarul comunei Belceşti afir­mă că a încercat mereu să-i con­vingă pe cei plecaţi peste ho­tare la muncă să se întoarcă, subliniind că este nevoie de acele persoane în ţară.

„Am solicitat ce­lor compentenţi să găsim soluţii şi să reuşim să-i convin­gem pe cei plecaţi din ţară să se re­în­toarcă, pentru că se resimte lipsa forţei de muncă calificată în Ro­mânia şi nu este doar o situaţie particulară la Belceşti. Dacă acum cineva îmi cere doi oameni eu nu am de unde să-i găsesc. Care au mai rămas în comună sunt cei cu probleme tipice, precum prietenii lui Bahus sau leneşii“, explică primarul.

Cu toate acestea, edilul comunei Belceşti explică că s-a încercat mereu să se rezolve problemele legate de cei care nu au un loc de muncă. Astfel, în mandatul trecut, primarul explică că s-a făcut reconversie profesională la peste 400 de persoane din comun.

„Am făcut la nivelul comunei inclusiv târguri de joburi. Au venit agenţi economici din judeţ şi am reuşit prin aceste demersuri să subţiem la un sfert numărul asistaţilor social. Mă preocupă acest lucru încontinuare, colaborez cu toate instituţiile care sunt antrenate în calificare. Dau un exemplu, Lear-ul ia la greu, cu două autobuze şi în trei schimburi oameni din Belceşti, la fel şi cei de la Delphi, au angajaţi din comună“, subliniază primarul.

Această nevoie de forţă de muncă din ţară nu schimbă însă realitatea, şi anume că cei mai mulţi preferă, pentru salarii mult mai mari, să plece să muncească departe de casă şi de cei dragi.

„Eu semnez lunar adeverinţe tip din Germania cu menţiunea că aceştia sunt cetăţeni ai comunei Belceşti. Cei mai mulţi sunt plecaţi pe perioadă determinată. 90% dintre aceştia sunt sezonieri, mai sunt plecaţi însă şi în construcţii şi chiar specialişti în diferite domenii. Este o situaţie generală, nu este particilară la nivelul comunei. Însă într-adevăr, avem un număr mare de cetăţeni plecaţi. Săptămânal, îmi trec pragul 20 sau 30 de persoane pentru a le pune viza pe acea cerere tipizată prin care se dovedeşte că sunt cetăţeni ai comunei Belceşti. Îmi este greu să le spun că şi aici şi-ar putea găsi de muncă atunci când ştiu că au nevoie de bani, iar salariile acolo sunt mai mari“.

Abandonul şcolar, soarta multor elevi cu părinţi plecaţi

Profesorii din Belceşti au rea­lizat problemele care apar pentru cei mai mulţi dintre copiii lăsaţi în ţară doar cu un părinte sau cu bunicii. Mulţi dintre aceştia fie încep să aibă rezultate mai slabe la învăţătură, fie se înconjoară de anturaje nesănătoase sau renunţă la şcoală din dorinţa de a pleca în străinătate şi a fi împreună cu părinţii.

„Este un fenomen care este în atenţia noastră, dar există diferenţe semnificative în comportamentul elevilor în funcţie de anumite familii. Sunt şi elevi care au un părinte plecat în străinătate şi care sunt foarte conştiincioşi, motivaţi, dar marea majoritate a lor, într-adevăr simt lipsa, în special a mamei. Atunci când mama este plecată, aceşti copii simt lipsa pregnantă a mamei, iar noi, în special pe partea de gimnaziu, simţim modificări în comportamentul elevului în apropierea venirii mamei sau în apropierea plecării acesteia. Lucrurile acestea se simt pentru că acel copil este mai trist, este uneori dezamăgit că trebuie să plece mama înapoi, este bucuros şi foarte încântat atunci când trebuie să vină mama acasă. Aceste lucruri se pot observa în traseul educaţional al copilului“, subliniază directorul Grupului Şcolar „Victor Mihăilescu Craiu“ din Belceşti, prof. Cătălin Baziliuc.

Chiar dacă se poate observa că situaţia financiară a copiilor cu părinţi plecaţi peste hotare este mult mai bună, acest lucru nu înseamnă că acei copii sunt mai fericiţi sau au un viitor mai bun.

„Copiii cu părinţi plecaţi în străinătate sunt bine îmbrăcaţi, sunt înstăriţi, nu duc lipsă din punctul de vedere al banilor. Reculul lor este însă clar din punctul de vedere al învăţăturii pentru că, mama dacă este plecată, tata îi intră în voie mai uşor, iar copilul nu mai este supravegheat îndeajuns, nu mai este ajutat. Iar dacă este ajutat, rămâne cu o bunică care, la fel, nu poate să-l susţină şi nu poate să-l ajute. Aceste lucruri sunt evidente“, consideră Cătălin Baziliuc.

Iar dacă situaţia acestor copii care rămân în ţară doar cu un părinte este îngrijorătoare, dirctorul şcolii din Belceşti arată că marea problemă este cu elevii care rămân singuri, cu bunicii sau alte rude care nu-i pot supraveghea.

„La noi, de câţiva ani buni se întâmplă aceste lucruri, sunt într-adevăr mulţi părinţi plecaţi în străi­nătatea, iar pe noi ne îngrijorează fenomenul familiilor copiilor în care ambii părinţi sunt plecaţi în străinătate, iar acolo noi avem o atenţie mai sporită pentru că acolo există riscurile mai mari. De asemenea, există situaţii în care, la începutul ciclului liceal, la clasele a IX-a sau a X-a, ne confruntăm şi cu abandon şcolar din această cauză. Copilul, după clasa a IX-a, fie vrea să plece în străinătate şi îşi convinge părinţii să-i ia acolo, fie există şi cazuri, e drept izolate, în care copilul intră în abandon şcolar total, deci nu mai vine deloc la şcoală“, declară directorul.

Ce spun psihologii

Chiar dacă Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Iaşi, Inspectoratul Şcolar Judeţean sau conducerea şcolii încearcă să sprijine aceşti elevi prin diferite programe, activităţi sau chiar prin discuţii cu psihologul şcolii sau cu dirigintele, efectele acestui „abandon“ pot fi, cel mult, ameliorate.

În cele mai multe cazuri, elevul, la vârste mai înaintate, înţelege că părinţii au plecat pentru a-i oferi o situaţie financiară mai bună, însă acest lucru nu elimină efectele lipsei părinţilor.

Psihologul Oana Rotaru explică că aceşti copii resimt lipsa părinţilor chiar şi în cazurile în care sunt purtate discuţii prin telefon în fiecare seară.

„Sunt lucruri care nu se pot discuta prin telefon, precum sunt discuţiile dintre mamă şi fiică. Aceşti copii se simt abando­naţi, le scade respecul de sine şi cau­tă confirmări şi sprijin în di­ferite anturaje, acolo unde se simt apreciaţi“, subliniază psihologul.

De asemenea, Oana Rotaru afirmă că, de cele mai multe ori, aceste anturaje se dovedesc a fi nesănă­toase, minorii ajung să consume alcool, chiar droguri, iar în cazul fetelor apar sarcinele nedorite. De asemenea, aceşti copii riscă să devină neadaptaţi la maturitate tocmai pentru că le lipsesc modelele din familie, iar relaţiile dintre copil şi părinte devin din ce în ce mai reci. Oana Rotaru atrage atenţia şi asupra divorţurilor destul de frecvente în cazul familiilor în care o persoană pleacă peste hotare.

„Uneori, această plecare a părintelui din me­diul familial aduce, la un mo­ment dat, o situaţie particulară în viaţa copilului. Apare divorţul. Pe lângă faptul că acest copil este pus într-o situaţie în care, pe o peri­oadă de timp, va fi lipsit de părintele care plecă la muncă, acestuia i se mai pune în faţă şi acest fapt, că tata sau mama nu se mai întoarce pentru că şi-a găsit pe alticineva. Iar aceasta este o lovitură dublă pen­tru copil. Aceasta este o gene­raţie a copiilor abandonaţi“, expli­că psihologul.