Caută 
Un monument istoric din Copou a fost declasat chiar dacă Direcţia de Cultură s-a împotrivit
2 MIN
Casa din Copou în care a locuit Veronica Micle poate fi demolată oricând. Magistraţii Curţii de Apel au decis radierea clădirii din lista oficială a monumentelor istorice. Plângerea în instanţă a fost făcută de proprietarul unuia dintre apartamentele din imobil, după ce solicitările adresate Ministerului Culturii, Institutului Naţional al Patrimoniului şi Direcţiei Judeţene pentru Cultură i-au fost respinse. Insituţiile invocaseră faptul că nu fusese urmată procedura legală de declasare, lipsind atât avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (CNMI), cât şi ordinul de ministru necesar.
Imobilul de pe strada Gheorghe Asachi, de lângă căminul E5, a fost clasat în lista monumentelor istorice de interes local în 1992, sub titulatura de „Casa poetei Veronica Micle”. În 1997, una dintre locatarele imobilului a solicitat declasarea din lista monumentelor istorice. Documentaţia tehnică necesară a fost întocmită în cadrul Complexului Muzeal „Moldova”, stabilindu-se că imobilul nu are valoare memorialistică şi nici elemente arhitecturale deosebite.
Referatul prin care se propunea ştergerea clădirii din lista monumentelor istorice a fost înaintat comisiei naţionale de profil. Conform, precizărilor făcute în instanţă de reclamantul Adrian L., locatara fusese informată în 1998 cu privire la finalizarea procedurilor de declasare a clădirii. Cu toate acestea, imobilul nu a fost şters efectiv de pe listă, el apărând în continuare în lista aprobată la nivel naţional în 2004.
Magistraţii Curţii de Apel au respins argumentul Direcţiei Judeţene pentru Cultură conform căruia nu fusese urmată procedura legală de declasare. În 1997 nu exista încă o procedură administrativă stabilită printr-un act normativ, fiind utilizate doar etapele prevăzute într-o circulară emisă de Ministerul Culturii. Ultima etapă prevăzută în circulară era aprobarea declasării în cadrul CNMI. Abia în 2001, situaţia avea să fie reglementată prin lege. „Ceea ce apare ca fiind esenţial în cauză este că potrivit legislaţiei din perioada 1997-1998, manifestarea de voinţă finală care avea efectul declasării unui bun imobil din lista monumentelor istorice era cea exprimată de organul colegial, CNMI.
Or, în speţă, o astfel de voinţă a fost exprimată în şedinţa acestui organ colegial din 7 iulie 1998 şi a fost adusă la cunoştinţa solicitantului la data de 9 iulie 1998. Nu există niciun echivoc în privinţa conţinutului manifestării de voinţă şi nici al asumării sale de singurul organ în drept să ia o astfel de măsură”, au apreciat judecătorii. Aceştia au admis acţiunea formulată de Adrian L. şi au decis radierea casei Veronicăi Micle din lista monumentelor istorice. Sentinţa poate fi atacată cu recurs, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
