VIAŢA CETĂŢII: Castanii porceşti din Iaşi au parte de o moarte lentă din cauza unei molii

Suntem în plină vară, dar încă din luna iunie frumoasele frunze palmat-compuse ale castanului porcesc (Aesculus hippocastanum L.) sunt “ruginite”, au devenit nefolositoare arborilor şi total inestetice în cadrul peisajului estival predominant verde. Aleea principală, dar şi exemplarele alăturate din Parcul Expoziţiei arată ca în perioada căderii frunzelor la foioase… Le “plângi de milă” bieţilor castani, dar noi, ieşenii, încă nu-i putem ajuta cu nimic, deşi toamna, în ultimii ani, au fost adunate şi îndepărtate toate frunzele din zonă care conţineau pupele (crisalidele) moliei miniere, pregătite de iernare!

Care este situaţia castanului porcesc?

Castanul porcesc este o specie exotică, introdusă la noi tocmai de prin secolele XVI-XVII, ca arbore de parc sau de-a lungul străzilor. El este originar din Asia Mică şi părţile muntoase ale Greciei, unde ajunge până la 30 m înălţime şi la diametre de 1,5 metri. Înfloreşte anual, cu remarcabilele lui panicule erecte de 30 cm înălţime şi produce acele capsule ţepoasem globulare, ce conţin 1-2 castane cu înveliş brun-lucitor ca de mobilă. În Europa, mai este denumit “castan sălbatic” sau “castanul calului”.

În ceea ce priveşte ecoprotecţia umană, respectiv asigurarea umbrei, coborârea temperaturii sub coronament, sporirea locală a umidităţii aerului datorită propriei transpiraţii etc., castanul porcesc se aseamănă cu teiul argintiu. Până în urmă cu 20-25 de ani, castanul porcesc nu era ameninţat de insecte.

Molia minieră a castanului porcesc (Cameraria ohridella)

Molia minieră a produs atacuri puternice asupra frunzelor de castan porcesc, mai ales după anul 1990, în toată Europa sudică şi mijlocie. Fluturaşul păros, cu anvergura aripilor de 10 mm şi o culoare maronie-cenuşie, depune şi lipeşte ouăle pe frunzele de castan sălbatic cu flori albe (cei cu flori roşii sunt evitaţi de către molie). După câteva zile, micuţa larvă înţeapă epiderma frunzei şi se hrăneşte cu mezofilul frunzei dintre cele două epiderme, fiind apărată de prădători/ consumatori şi de intemperii. După 3-4 săptămâni, ajunsă la maturitate, larva se împupează. După 2-3 săptămâni ies fluturii din frunze, se împerechează şi depun o nouă serie de ouă. În decurs de un sezon de vegetaţie, pot apărea 3-4 generaţii de molii miniere. Iernarea se face în stadiul de pupă, în frunzele căzute pe jos.

Din cauza vieţii “miniere” de larvă protejată de cele două epiderme ale frunzei, a perioadei scurte de viaţă a fluturaşilor, a datei puţin previzibile a zborului de împerechere şi mai ales a lipsei duşmanilor naturali, în oraşul Iaşi, Cameraria ohridella n-a putut fi combătută.

Cum este combătută Cameraria ohridella în Europa?

În Europa Centrală şi Sudică, molia minieră a frunzelor de castan sălbatic este combătută prin injectarea fiecărui arbore arbore cu insecticide de tipul “dimilin” (diflubenzurom), “imidacloprid”, “abamectin”, “confidor WG”, “acetamiprid” etc. Deoarece primul tratament se face după scuturarea florilor de castan, pentru protecţia albinelor, sunt ucise numai moliile din generaţia a II-a şi a III-a, într-o proporţie totală de 82%.

Deocamdată această molie minieră nu atacă frunzele castanilor cu flori roşii: Aesculus x Carnea (hibrid euramerican); Aesculus Pavia (nord-american); Aesculus Discolor (nord-american). Literatura de specialitate semnalează faptul că uneori Cameraria Ohridella se instalează şi pe frunze de arţar şi paltin, dar noi n-am descoperit acest aspect.

Totuşi, ce s-ar putea face la Iaşi împotriva moliei?

Singura soluţie care se întrevede în prezent este specializarea unui tânăr absolvent universitar de la Serviciile Publice în activitatea de injectare a arborilor afectaţi şi achiziţionarea (spre exemplu din Italia) a unui instrumentar complet, inclusiv insecticidele standard şi echipamentul de protecţie.

Noi am constatat că în peste 30 de ţări, de pe toate continentele, combaterea bolilor şi a dăunătorilor se practică prin metoda injectării arborilor. Această metodă este cea mai ecologică cu putinţă, fără împrăştierea otrăvurilor în mediul înconjurător.

Ing.dr. Ionel LUPU
Asociaţia Dendro-Ornamentală “Anastasie Fătu” – Iaşi