Viaţa mea povestită de Securitate

Lectorul ALEXANDRU CALINESCU a manifestat dintotdeauna un interes deo­sebit de a intra în relaţii cu cetăţeni străini, de toate categoriile, în special lectori, diplomaţi, ziarişti, publicişti, editori, scriitori etc., dar cu mulţi dintre aceştia a depăşit cadrul oficial, încălcând în permanenţă, în mod flagrant şi ostentativ prevederile legale ce reglementează relaţiile cu străinii. (…) Cu unii dintre străini a particula­rizat relaţiile de aşa manieră încât au evoluat de la simpla prietenie până la afectarea gravă a intereselor statului român. De exemplu cu MICHEL LOUYOT – fost lector la Iaşi – s-a „înrudit“, acesta botezându-i (în 1969, n.m.) băiatul lui CALINESCU. Ulterior a continuat să întreţină strânse legături cu el, deşi este autorul unei cărţi cu conţinut duşmănos la adresa României, apărută în 1974 în colecţia „Petite Planète“. (…) Lectorii străini au devenit obişnuiţii casei lui AL.CALINESCU, a fost văzut frecvent cu ei la Casa Universitarilor ori în autoturismele lor, dar în acelaşi timp şi alte categorii de străini au fost invitaţi la domiciliul său. Printre aceştia din urmă, dintre multiplele exemple ce pot fi date pe parcursul mai multor ani, pot fi menţionaţi:

– FRANCIS DEBYSER – directorul unui organism de difuzare a limbii franceze în străinătate, a fost la Iaşi în noiembrie 1974 (…)

– RICHARD DAVIS – corespondent BBC la Viena, venit la începutul lunii iunie 1987 la Iaşi şi pe care l-a luat, de asemenea, acasă.

În permanenţă s-a lăsat dominat şi influenţat de străini, iar unora le-a furnizat date şi informaţii ce au fost exploatate în realizarea sco­purilor lor ostile, referitoare la starea de spirit din mediul intelectual – universitar şi scriitoricesc -, atitudinea unor persoane, mai ales negativă faţă de politica partidului şi statului, indicându-le pe cele care, datorită concepţiilor lor, erau şi sunt pretabile a fi atrase la acţiuni protestatare sau de altă natură, despre aspecte ale situaţiei social-politice din ţara noastră, poziţia şi reacţia anumitor elemente faţă de evoluţia situaţiei internaţionale ori în legătură cu diferite măsuri luate pe plan intern etc.

Asemenea acţiuni au culminat în două rânduri, prin afectarea gravă a intereselor româ­neşti:

– Ca redactor şef al revistei studenţeşti „DIALOG“, în perioada 1981-1983 a fost considerat mentorul unui grup de tineri cu veleităţi scriitoriceşti, lansaţi de publicaţia menţionată, erijându-se într-un „şef de şcoală“ a aşa-zisei „ge­neraţii 80“, cărora le-a insuflat ideile cele mai nocive. În această calitate, articolelor publicate în perioada respectivă în paginile revistei „DIALOG“ de către AL.CALINESCU şi discipolii săi – DAN PETRESCU, LIVIU ANTONESEI, SORIN ANTOHI şi transfugii ALEXE DAN şi MIHAI-DINU GHEORGHIU -, li s-a imprimat o tentă contestatară, fapt ce a atras atenţia cercurilor reacţionare din occident, care le-au asi­gurat publicitate, mai ales prin postul de radio de tristă faimă „Europa liberă“

Pe acest fond generat de altfel de relaţiile cu lectorii francezi aflaţi atunci la post în Iaşi, respectiv JEAN NOEL MATHIEU şi ROMAIN RECHOU, prin furnizarea către aceştia de date denigratoare, punctarea unor tineri intelectuali, printre care şi cei de mai sus, pretabili să angreneze la activităţi ostile, acceptarea şi în­lesnirea difuzării, în scop de diversiune ideologică, a unor materiale (cărţi, reviste etc.) cu conţinut ostil ţării noastre ş.a., a ajuns în pra­gul trădării (subliniat în text, n.m.). (….)

b) CALINESCU ALEXANDRU nu a tras concluziile cuvenite din măsurile luate în 1983, luând în derâdere sfaturile bune şi nesocotind clemenţa de care s-a dat dovadă în cazul său, a continuat să se menţină pe aceeaşi poziţie, la început mai prudent apoi din ce în ce mai deschis şi ostentativ.

Astfel, la scurt timp de la sosirea la Iaşi a lectorului francez THOMAS BAZIN, care ştia că la Iaşi „omul lui de bază“ va fi CALINESCU, au stabilit relaţii în afara cadrului oficial, ajungând în anumite perioade să se viziteze re­ciproc aproape zilnic sau de câteva ori pe zi. (…) De astă dată a mers mult mai departe pe panta trădării, angrenându-se fără rezerve în sprijinirea lui THOMAS BAZIN în realizarea de acţiuni ostile de o concreteţe evidentă, prin difuzarea unor publicaţii interzise care conţineau articole cu caracter ostil la adresa României (printre acestea „Agora“, „Libera­tion“ şi „La Nouvelle Alternative“).

În seara zilei de 7 ianuarie 1988, CALINESCU a fost văzut de doi studenţi cum s-a întâlnit în zona de lângă „Bolta Rece“ – „Casa Co­dreanu“ cu un străin, împreună cu care a mers la domiciliul lui DAN PETRESCU, care nu era altul decât Jean Stern, ziarist la publicaţia franceză „Liberation“, care i-a luat lui DAN PETRESCU şi în continuare lui LIVIU CANGEOPOL interviuri cu conţinut deosebit de ostil, fapt ce a marcat începutul seriei acţiunilor virulente aşa-zis disidente iniţiate de aceştia.

În continuare CALINESCU AL. a fost promotorul acţiunilor respective, iar în mediul in­telectual este comentat negativ faptul că se erijează în coodonatorul din umbră al pretinsei disidenţe ieşene. Între altele, a facilitat lui DAN PETRESCU, LIVIU CANGEOPOL şi altora, scoaterea în străinătate, prin intermediul lui THOMAS BAZIN, a unor noi materiale de natură a alimenta propaganda ostilă ţării noastre, (…) destinate posturilor de radio străine şi lui DORIN TUDORAN pentru „AGORA“.

Prin acţiunile profund duşmănoase desfăşu­rate (…), AL.CALINESCU a dovedit mai mult ca niciodată că a trecut pragul trădării de patrie şi a devenit o unealtă a cercurilor reacţionare din Occident (…).

Acţiunile ostile s-au desfăşurat pe planuri paralele, dovedind că AL.CALINESCU vizează o arie largă de probleme prin care să afecteze interesele ţării. Prin urmare, în cursul anului 1989 s-a raliat şi s-a solidarizat public cu acţiunile duşmănoase ale poetului MIRCEA DINESCU, transmiţând la „Europa liberă“ adeziunea sa la activitatea acestuia. (…)

Datorită întregii sale activităţi şi comportamentului imoral, a atras întreaga familie într-un mod de viaţă bazat pe idei şi manifestări politice ostile (…)

Este adeptul şi exteriorizează tot mai des idei incitatoare faţă de regimul socialist din ţara noastră, (…) lăsându-se influenţat de ce se întâmplă în alte ţări socialiste.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, critic literar şi scriitor