Academia infractorilor politici

Luna mai ar trebui să devină luna noului cod electoral. Dar cât de "nou” este codul electoral, de vreme ce destule dintre viitoarele prevederi au mai fost aplicate de-a lungul timpului? Astfel, numărul redus de parlamentari, alegerea primarulului direct dintr-un tur de scrutin şi a preşedintelui de CJ indirect, de către colegii consilieri, ca şi votul pe liste etc. nu reprezintă decât o întoarcere în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat al vieţii politice. Şi atunci ce aduce nou codul electoral? Doar faptul că un partid se poate înfiinţá mult mai uşor? Păi de partide ducem noi lipsă?

Recent, premierul Ponta a avut o viziune. Graţie aplicării noilor prevederi ale codului electoral, se făcea că noul Legislativ devenea unul mai legitim şi mai performant. Cum aşa? Păi dacă vor ajunge în Parlament tot politicienii corupţii, cum va fi acesta mai legitim? Iar dacă vor fi trimişi să ne facă legi tot aleşi din soiul celor care sparg seminte în timpul dezbaterilor, care se plâng că nu au mii de euro pentru pantofi şi cămăşi sau care nu deschid gura decât pentru a spune o mare prostie, cum ar putea ajunge următorul Legislativ mai performant? Că nu am auzit niciun partid  promiţând solemn că viitorii candidaţi vor fi supuşi unui amplu şi transparent proces de selecţie, astfel încât doar cei mai merituoşi dintre ei să poată ajunge rezidenţi în Casa Poporului!

De fapt, în acest moment, cele două partide mari nu-şi respectă nici măcar propriile regulamente, care conţin sancţiuni dure la adresa celor (doar!) bănuiţi de corupţie. Câţi dintre aceştia au fost penalizati ori măcar admonestaţi de către PSD? Câţi de către PNL? Sau celor două partide le e teamă că vor rămâne fără parlamentari? Pe cât facem pariu că mare parte dintre cei mai dubioşi parlamentari de azi se vor regăsi în Parlamentul "mai legitim” şi "mai performant” de mâine?

Un nou cod electoral nu va aduce nimic bun, atâta vreme cât nu va fi dublat de un cod etic, asumat de fiecare partid în parte. Mai mult, societatea românească însăşi are nevoie de o nouă şi mult mai incisivă "Proclamaţie de la Timişoara”, pentru a combate efectele nefaste ale "Proclamaţiei de la Vaslui”, lansată de susţinătorii lui Ion Iliescu. Nu-i aşa că nu mai ţineaţi minte marea mizerie pusă în scenă de nemuritorul FSN, în anul de graţie 1990? Dar ce partid are curaj să declanşeze adevărata schimbare? Ce partid are curaj să spună răspicat "Stop şi de la capăt!”?” (Mi se pare cunoscută lozinca asta!)
Fără un cod etic extrem de dur aplicat sistemului politic în ansamblu, Parlamentul României va rămâne aceeaşi veritabilă academie de infractori. Ea nu oferă diplome internaţionale de interlopi, ci priveligii, pensii şi averi nesimţite. În aceste condiţii, va trebui să ne bazăm în continuare tot doar pe DNA pentru reformarea clasei politice româneşti.