Ajutaţi o familie necăjită de ieşeni să întâmpine Paştele cum se cuvine!

Sunt copii care se nasc fără noroc. Andreea este unul dintre ei. Tot ce a văzut în jurul său de când a deschis întâia oară ochii a fost boală şi sărăcie. Gustul ciocolatei abia dacă şi-l mai aminteşte, în schimb amăreala medicamentelor o are mereu pe buze. A uitat să se joace, a uitat să zâmbească, a uitat să fie copil, boala oblingând-o să-şi trăiască cei mai frumoşi ani în spital.

Andreea are numai 12 ani şi s-a născut cu o tumoare localizată pe coloana vertebrală. De atunci, boli dintre cele mai crunte s-au perindat pe lângă ea. Abia învăţase să pronunţe cuvântul „mama“ când spitalul a devenit a doua ei casă, acele de seringă luând locul jucăriilor. La vârsta de doi ani, a suferit prima intervenţie chirurgicală, medicii înlăturându-i tumoarea ce era cât pe ce să o arunce într-un scaun cu rotile pe viaţă. Operaţia a decurs bine, atât cât se putea sub acest diagnostic cumplit, însă boala se încăpăţâna să-i rămâna în preajmă. Din cauza tumorii, Andreea suferă şi astăzi de siringomielie – chist umplut cu lichid, localizat în măduva spinării, ce poate conduce în timp la scolioză, dureri cronice şi dificultăţi motorii – şi tetrapareză spastică – o formă de paralizie ce-i afectează membrele. De parcă nu ar fi fost de ajuns, fetiţa a fost diagnosticată anul acesta şi cu trombocitopenie severă, ceea ce înseamnă un număr foarte scăzut de trombocite în sânge.  

Dincolo de boala ce o macină, Andreea poate număra pe degetele de la o mână lucrurile bune ce i s-au întâmplat până acum. Nu uită totuşi să-i mulţumească smerită Celui de Sus pentru iubirea nemărginită a mamei şi pentru zâmbetele pe care doar frăţiorul său de cinci ani mai reuşeşte să i le smulgă. Tatăl i-a părăsit de curând, nesuportând să o mai vadă în ghearele bolii. Acesta a suferit o traumă psihică în urmă cu 10 ani, când şi-a văzut pruncul pe masa de operaţie şi, de atunci, a devenit alt om. „Îmi amintesc acele momente, nu mai era bun de nimic. Încercam să vorbesc cu el, să-l fac să mă asculte, însă tot ce auzeam din gura lui era rugăciunea Tatăl Nostru, rostită în şoaptă, fără contenire, până fetiţa a ieşit din operaţie. A fost apoi internat o perioadă la Spitalul Socola, însă sechelele i-au rămas“, spune Selina Corodeanu, mama Andreei. Acela a şi fost momentul în care bărbatul şi-a căutat refugiul în băutură, de atunci luptându-se cu groaznica patimă. De curând, a dezertat cu totul în faţa greutăţilor cu care familia sa se confruntă, lăsându-le pe toate pe umerii soţiei. Cum se va descurca singură, încă nu ştie, însă rămâne totuşi optimistă, crezând cu tărie că „Dumnezeu nu îi uită pe cei în nevoi“. Singura mulţumire a sa este că are un acoperiş deasupra capului, de trei săptămâni reuşind să obţină o locuinţă socială prin intermediul Primăriei. A visat de mult la momentul acesta, în care avea să scape de stresul chiriei, de bătăile insistente în uşă ale proprietarilor nervoşi, cerându-şi drepturile. Din 2007 s-a tot perindat dintr-o casă în alta, schimbând mai mult de 7 locuinţe, însă de acum, timp de cinci ani, îşi va construi aici căminul. Casa e goală acum, goală de răsună ecoul atunci când rosteşti vreun cuvânt, însă femeia nu disperă. Doarme pe jos cu cei doi copii, pe o pătură, hainele şi le ţine pe parchet, într-un colţ al camerei, iar aragazul e improvizat dintr-o cărămidă. Nu are nimic, dar are lângă ea două suflete curate pentru care ştie că trebuie să lupte. Singurele venituri sunt alocaţiile copiilor şi indemnizaţia pe care o primeşte de la Protecţia Copilului, ca asistent al fetiţei. Cu nici 900 de lei trebuie să hrănească două guri, să plătească întreţinerea şi să-i cumpere medicamente Andreei. Despre regimul alimentar special, pe care fetiţa ar trebui să-l urmeze, a şi uitat, banii abia ajungându-i de pe o zi pe alta. În timp ce-şi povesteşte viaţa, a lăsat într-o tigăiţă patru ciuperci la prăjit. Acela avea să le fie prânzul, din acele câteva fărâme de mâncare trebuie să se sature toţi trei. Îi asculţi şi ţi se rupe sufletul, îi priveşti şi te cutremuri de milă. De la Iepuraşul de Paşti Andreea nu-şi doreşte decât sănătate, în timp de Iulian, frăţiorul ei mai mic, visează la „o casă adevărată, cu de toate“.

Povestea lor nu a rămas însă fără răspuns. Compania Antibiotice şi-a luat angajamentul de a-i fi aproape familiei Corodeanu cel puţin un an de zile, oferindu-i lunar un sprijin financiar pentru medicamentaţia Andreei. „Să ajutăm oamenii să îşi recapete sănătatea este unul dintre motivele pentru care noi existăm ca organizaţie. Uneori însă, acest ajutor trebuie să vină nemijlocit, pentru cei aflaţi în suferinţă, mai ales când vorbim de un copil de doar 12 ani, care are nevoie de îngrijire medicală îndelungată şi de o alimentaţie sănătoasă. Dincolo de obiectivele noastre de afaceri, nu uităm să fim oameni, oameni cu suflet, care au datoria creştinească de a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie“, a declarat Ioan Nani, director general Antibiotice. Nu e prima oară când compania este alături de cei pentru care orice mână întinsă este o binecuvântare, prin acţiunile lor de responsabilitate socială schimbând în bine zeci de vieţi. Familia continuă însă să se zbată în nevoi. Apartamentul în care stau, de exemplu, este gol-goluţ, toţi dormind pe pături, neavând bani de mobilier. Ieşenii generoşi care vor să ajute această familie necăjită în aceste zile dinaintea Paştelui o pot face direct, în căminul Primăriei (bloc Cantemir nr. 1) din strada Decebal, la apartamentul 37, sau pot lua legătura cu mama Andreei la numărul 0755/926.822.