Antropomorfism

Trecem în revistă enunţuri structurate în jurul unor cuvinte-cheie (la altele vom reveni), dar şi unele apariţii având strânse legături cu fenomenele pendinte. Cu o precizare: nu ne referim la discursul profesioniştilor în ale meteorologiei sau al prezentatorilor tangenţi cu statutul numit, ci doar la registrul glumeţ mai ales al prezentatoarelor matinale, de regulă fete „bine”, îmbrăcate (?) de croitorese cu simţul economiei materialelor şi, probabil, mioape, ilustrând genul infotainment (ştiţi, de la information + entertainment).

* Cerul, norii. „Azi cerul va fi curat” – dar niciodată murdar! În cazul contrar, există diverse posibilităţi de reprezentare: „plin de nori”, „câţiva norişori”, „nori de decor” (cu oarecare insatisfacţie, căci mereu funcţionează optica spectacolului; vă aduceţi aminte: „accident spectaculos: trei morţi şi zece răniţi”). Apar însă şi mărci ale ostilităţii sau confruntării: „Norii au acaparat cerul”, „Norii se menţin pe poziţii!”. Iată şi registrul «capra vecinului»: „Norii preferă nordul ţării”.

* Soarele. Atenţie, cu norii nu-i de glumit; ni s-a spus că, anul acesta, în noiembrie şi la începutul lui decembrie, acest astru nu s-a prea arătat: avem una din cele mai lungi perioade cu cerul înnorat, ceea ce ar cauza depresii (s-a făcut referire şi la rata suicidurilor). Compensaţie: la Tvr se pare că s-ar fi făcut o selecţie onomastică dinspre resortul resurse umane, răspunzând aşteptărilor generale; este vorba de numele Soare, al uneia dintre cele care prezintǎ meteo.

* Vântul: „blajin”, „delicat”, „nu va exagera”, „va prefera crestele munţilor” etc. Dar şi când este „nervos” şi îşi iese din fire, descrierea împrumută lexic ce aminteşte, iarăşi, zona beligeranţei: „… va atinge 80 de kilometri pe oră, la rafală”.

* Ploaia: ipostaze şi derivate. Nu am reţinut depreciative aparte pentru apa ce curge din cer, dar, chiar pe timp de secetă, ploaia este prezentată ca o nedreptate personală. De o atenţie concentrată se bucură însă ploaia măruntă şi deasă, luată frecvent în consideraţie la plural, ca şi ploaia amestecată cu zăpadă; oricum, pl. burniţe este recunoscut şi de lexicoane, dar lapoviţe pare oricum neîndemânatic, cu atât mai mult cu cât, popular, specia respectivă are sinonime cu singular greu de mutat: fleaşcă, fleşcăială, fleşcăraie sau zloată. Încă nu avem plurale cât de cât tehnice pentru ceaţă (la scriitori apar „ceţurile… nesfârşite”, sau „putrede”) sau pentru chiciură, ori polei.

u Provocări: „Pe lacuri se va forma o pojghiţă de gheaţă, aşa că amatorii pot da la copcă!” (Tvr, 27.11); am vrea s-o vedem pe domnişoara ce a improvizat o asemenea generoasă dezlegare la peşte dând la copci practicate într-o pojghiţă de gheaţă! La Realtv, în ziua de 1 decembrie, după salutul „La mulţi ani, România!”, a urmat o prezentare sintetică a buletinului de ştiri: „Vremea, de ziua naţională a României, se înrăutăţeşte” (deşi s-a arătat cum anume, nu s-a precizat dacă din vina puterii sau a opoziţiei).

* Formulele de încheiere de la buletinele meteo sunt multiplu interpretabile: a) binevoitoare, când, după anunţarea stăruinţei gerului şi a burniţelor sau lapoviţelor, sună astfel: „O vreme frumoasă vă doresc!” (putem subînţelege „în pofida…”?); b) sfidătoare, notă greu de trecut cu vederea, când, după prezentarea aceloraşi fenomene, auzim, în chip de concluzie, „Vă dorim o zi excelentă!” („aşadar”?). De altfel, de formula respectivă, însoţită de un zâmbet larg, avem parte (ambele măcar aparent automatic) indiferent de cine ştie ce tablouri sumbre le-au precedat (şi nu numai în materie de meteo). Mă rog, ce-i costă să-i credităm că, fie ce-o fi, în ceea ce-i priveşte pe ei (sau pe ele), avem dezlegare pentru o zi excelentă, splendidă, excepţională, cu alte cuvinte grozavă!

* Urmări ale poleiului. Victimă, cu aparenţa reconstituirii expresiei in integrum: „Am căzut jos (dar altfel, unde?); cât eram de lungă, atâta eram de lată”.

* Sărăriţe. Dar nu stăm cu mâinile în sân: de la un oarecare organ implicat, aflăm că, pentru deszăpezire, undeva prin munţi, au fost scoase şi sărăriţele. Sensul de bază al cuvântului, originar un transilvănism, este acela de „solniţă”, dar la fel numesc ţăranii şi bucata de copac scobită în care pun sare pentru vite şi oi. Aşadar, nimic mai simplu pentru vreun om al locului, ajuns în structuri tehnico-administrative de profil, să lucreze la stilistică, hiperbolizând modestul văscior de pe masa creştinului, respectiv troaca din curtea gospodăriei, cu bătaie asupra autovehiculului folosit pentru a împrăştia material antiderapant. Transferul s-a produs mai demult, căci este consemnat şi în Lexiconul tehnic român.

* Expeditiv. Cam devreme, dar nu vrem să pierdem ocazia de a vă comunica o bagatelizare a solemnului înregistrată recent într-un clip publicitar: „Haai, sărbători fericite!”. 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi