Caută 
3 MIN
* Mai sunt patru zile de martie, ceea ce înseamnă că vineri e 1 aprilie; unii (puţini) ar zice că este 1 Aprilie, cu A mare, Ziua Păcălelilor, dar cei mai mulţi consideră că e o zi ca toate cele 365 ale anului în care suntem păcăliţi şi minţiţi. Cert este că tradiţia păcălelilor, de 1 Aprilie sau ba, vine din negura veacurilor şi nu neapărat doar pe plaiurile noastre, că şi alţii păcălesc – nu vedeţi cum e şi la americani, de exemplu, în campania lor electorală? O istorie păcălicioasă, în cele ce urmează:
* Păcăleli există de când pe Pământ vieţuiau doar Adam şi Eva; păcălitorul a fost şarpele (ştim din chiar al treilea capitol al Bibliei). Pe atunci, evident, opţiunile lui erau limitate, nu putea să-l sune pe Adam, să-i spună să vină la şedinţă, nici să-i trimită mail Evei, ca din partea unui prinţ nigerian, aşa că a ales farsa cu mărul şi i-a mers. Şi în zilele noastre se mai păcăleşte cu fructe, dar se folosesc mai mult cojile de banane lăsate pe trepte.
* Păcălelile au fost surori cu românul din cele mai vechi timpuri, au făcut parte din fiinţa noastră naţională. Când românii n-au avut pe cine păcăli (triburi migratoare, turci, tătari, leşi, muscali etc.) s-au păcălit singuri, şi-au furat singuri căciulile, apoi şi le-au vândut tot lor, la suprapreţ. Burebista era mare păcălitor; cronicarii spun că a distrus viile, să nu mai bea dacii, însă aceştia s-au răzbunat: basoreliefurile de pe Columna lui Traian arată că portul lor tradiţional era perfect pentru a face rachiu de suman, strămoş al celui de pufoaică! Cuvântul "horincă" e rămas de la ei, se pare (aşa scrie în Wikipedia), iar femeile fabricau acasă viezurată, rachiu de brânză, ţuică de mânz sau lichior de barză.
* Ştefan cel Mare i-a păcălit pe turci la Podul Înalt, Mircea cel Bătrân l-a fraierit pe Baiazid, punând pe altul să răspundă "Da, împărate!", Vlad Ţepeş i-a cam păcălit pe interlopii vremii, invitându-i la un eveniment monden şi dându-le foc, sergentul venind tocmai de la Plevna l-a păcălit scurt pe colonelul rus care întrebase "Cum e acolo?", răspunzând "Bine!", armata noastră a păcălit-o pe colega germană la 23 august 1944; seria păcălelilor continuă sub ochii noştri…
* Rudele mai mici (dar mai răspândite) ale păcălelii sunt glumele de autobază; în anumite sectoare ele sunt considerat mostre de rafinament, iar cel care îşi trimite colegul să apuce o sârmă, fără a-i spune că e băgată în priză, este considerat fin umorist prin comparaţie cu ceilalţi, care se mulţumesc cu poantele tradiţionale şi delicate, moştenite din bătrâni (gen cu găleata de smoală topită aşezată deasupra uşii sau cu legatul schelelor pe care muncesc zugravii de maşina care pleacă să aducă nisip).
* Dintre păcălelile din istoria recentă, pe un loc fruntaş stau campaniile electorale, dar acestea sunt relativ noi (de pe 20 mai 1990 încoace – unii ar zice că păcălelile democratice au început pe 22 decembrie 1989) şi sunt mai rare – nu ca promoţiile ori ofertele speciale, care fac parte din viaţa noastră şi transformă fiecare zi într-o Black Friday. Sunt păcăleli în masă, nu cu găleţi pline cu apă puse în echilibru pe uşă, ci cu găleţi de plastic pline cu zahăr şi ulei. Aşadar, după cum am scris şi mai sus, păcălelile şi şotiile de 1 Aprilie au ajuns să treacă neobservate pe lângă cele din fiecare zi, care capătă, din ce în ce mai mult, formă de ţepe.
Îți recomandăm
