AVOCATUL POPORULUI: Când devine imposibilă executarea unui dispoziţii testamentare

Caducitate este acea cauză de ineficacitate care constă în lipsirea de efecte a unui act juridic valabil încheiat, din cauza apariţiei unor împrejurări ulterioare încheierii sale şi care este independentă de voinţa autorului. Este important pentru caducitate, pe de o parte, că apare după încheierea valabilă a actului, iar pe de altă parte, că actul nu a produs încă efecte. Astfel, această cauza de ineficacitate nu aduce atingere trecutului, adică a perioadei cuprinse între data încheierii actului şi data intervenirii cauzei care a determinat-o.

Caducitate legatelor este definită în literatura de specialitate ca o imposibilitate de executare a unui legat valabil încheiat şi nerevocat, fie din cauze obiective, posterioare întocmirii testamentului, fie din cauza renunţării legatarului la legat după deschiderea succesiunii.

Această cauză de ineficacitate se deosebeşte: de nulitate prin faptul că intervine pentru cauze ulterioare încheierii testamentului; de revocarea voluntară prin faptul că intervine independent de voinţa testatorului şi chiar împotriva acestei voinţe; de revocarea judecătorească prin aceea că nu presupune culpa legatarului.

Facem precizarea că legatul caduc se desfiinţează cu efect retroactiv, iar în conformitate cu prevederile art. 1071 Cod Civil, cauzele de caducitate sunt următoarele:

– lipsa capacităţii de a moşteni – dacă la data deschiderii sucesiunii, legatarul este predecedat, legatul devine caduc pentru că a fost încheiat în considerarea persoanei legatarului;

– incapacitatea legatarului de a primi legatul – dacă la data deschiderii succesiunii, legatarul este incapabil de a primi legatul, acesta devine caduc;

– nedemnitatea – dacă, la data deschiderii moştenirii, legatarul desemnat este nedemn (nedemnitate de drept conform art. 958 C.Civ) sau dacă ulterior, este declarat nedemn de către instanţa de judecată (nedemnitate judiciară – art. 959 C. Civil), legatul devine caduc;

– neacceptarea legatului de către legatar – legatarii au un drept de opţiune succesorală ca şi moştenitorii legali;

– decesul legatarului înaintea împlinirii condiţiei suspensive – noua reglementare a art. 1071 lit.e Cod Civil dispune că legatul sub condiţie suspensivă devine caduc, dacă legatarul moare înaintea îndeplinirii condiţiei, dar cu titlu de noutate faţă de vechea reglementare, se prevede incidenţa caducităţii doar dacă evenimentul viitor şi nesigur de a cărei îndeplinire depinde eficacitatea legatului ţine de persoana legatarului. Dacă însă evenimentul nu are legătură cu persoana legatului, ci cu alte împrejurări, legatul îşi va produce efecte în persoana moştenitorilor legatarului.

– pierderea totală a bunului ce formează obiectul legatului – atrage caducitatea legatului dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: legatul să fie cu titlu particular şi să aibă ca obiect bunuri corporale, individual determinate; pieirea bunului să fie totală (dacă bunul piere parţial, legatul nu devine caduc, ci doar se micşorează emolumentul); pieirea bunului să aibă loc în timpul vieţii testatorului, între data încheierii testamentului şi cea a deschiderii succesiunii (dacă bunul era pierit în momentul încheierii testamentului, legatul este nul pentru lipsă de obiect; dacă pieirea are loc după deschiderea succesiunii, legatul nu devine caduc, riscul pieirii fortuite fiind suportat de legatar); cauza pieirii bunului să fie independentă de voinţa testatorului, deoarece, dacă testatorul distruge el însuşi bunul legat, suntem în prezenţa unui act de revocare tacită voluntară. Legiuitorul prin art. 1071 lit. f din Codul Civil adaugă cu titlu de noutate drept ipoteză a caducităţii pieirea bunului şi după data deschiderii succesiunii, dacă aceasta se produce în cazul unui legat afectat de o condiţie suspensivă, înainte de data îndeplinirii condiţiei. Din momentul deschiderii succesiunii , legatarul dobândeşte proprietatea bunului.    

Expert Paula Iekel – Biroul teritorial Iaşi, Instituţia Avocatul Poporului