Caută 
AVOCATUL POPORULUI: În caz de adopţie este nevoie de consimţământul ambilor părinţi naturali
4 MIN
"Doresc să înfiez un copil, născut acum două luni, al unei femei ce locuieşte în acelaşi sat cu mama mea. Femeia duce o viaţă modestă lucrează cu ziua în sat, nu are nici un fel de venit şi mai are încă doi minori în întreţinere. Am discutat cu ea şi este de acord cu această adopţie, dar tatăl copilului nu este de găsit, fiind plecat din ţară de 7 luni. Înainte de a discuta cu reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui, pentru iniţierea demersurilor, vă rog să mă informaţi în baza dreptului la informaţie prevăzut de art. 31 din Constituţia României, care sunt reglementările legale cu privire la acordarea consimţământului părinţilor fireşti la adopţie. Este obligatoriu şi consimţământul tatălui copilului?" E.S. Bârlad
Precizam că art. 463 din Codul Civil instituie în mod expres că, la încheierea adopţiei, persoanele care consimt sunt urmăroarele:
– părinţii ori, după caz, tutorele copilului ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie;
– adoptatul care a împlinit vârsta de 10 ani;
– adoptatorul sau soţii din familia adoptatoare, când aceştia adoptă împreună;
– soţul celui care adoptă, dacă are discernământ.
Având în vedere gravitatea efectelor adopţiei în reglementarea actuală (este vorba de faptul că legislaţia actuală reglementează doar o singură formă de adopţie, corespunzătoare fostei adopţii cu efecte depline, ce are ca efect încetarea raportului de filiaţie între copil şi părinţi săi fireşti), consimţământului la adopţie al părinţilor naturali ai copilului este o condiţie esenţială.
Ambi părinţi fireşti trebuie să-şi manifeste consimţământul la adopţia copilului, care nu are capacitate deplină de exerciţiu, chiar dacă sunt divorţaţi sau copilul nu se află în îngrijirea lor, ci este încredinţat unei alte persoane sau instituţii.
Un eventual dezacord între părinţi cu privire la adopţia copilului lor, care nu are capacitate deplină de exerciţiu, nu poate fi soluţionat de instanţa de tutelă.
Există totuşi anumite cazuri în care nu este necesar consimţământul părinţilor fireşti ai celui care urmează a fi adoptat. Art. 464 alin.1 din Codul Civil reglementează că: dacă unul dintre părinţii fireşti este necunoscut, mort, declarat mort, precum şi dacă se află, din orice motiv, în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţă, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător. Când ambi părinţi se află în una dintre aceste situaţii, adopţia se poate încheia fără consimţământul lor.
Subliniem că anterior modificării legislative privind adopţia, din 2008, părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti nu erau chemaţi să îşi exprime consimţământul la adopţie. În prezent alin. 2 al aceluiaşi articol 464 Cod Civil a preluat dipoziţiile Legii nr. 273/2004, prevăzând că părintele sau părinţi decăzuţi din drepturile părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului, cazuri în care consimţământul reprezentantului legal este şi el obligatoriu.
Însă, există şi o situaţia în care se ignoră lipsa consimţământului părinţilor fireşti sau a tutorelui, în cazul în care se dovedeşte, prin orice mijloc de probă că aceştia refuză în mod abuziv să îşi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia dată în condiţiile legii, cu motivarea expresă a hotărârii în această privinţă (situaţie reglementată de art.8 alin.1 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, cu modificările şi completările ulterioare).
Alin. 2 al articolului 8 instituie că se poate considera refuz abuziv de a consimţi la adopţie şi situaţia în care, deşi legal citaţi, părinţii fireşti sau, după caz, tutorele nu se prezintă în mod repetat la termenele fixate pentru exprimarea consimţământului.
Pentru a fi valabil, consimţământul părinţilor fireşti trebuie să fie liber exprimat, necondiţionat şi în cunoştinţă de cauză, scop în care legea instituie o obligaţie în sarcina direcţiei de a-i informa în mod corespunzător asupra consecinţelor adopţiei, în special asupra încetării legăturilor de filiaţie şi de rudenie cu copilul.
Consimţământul părinţilor fireşti se exprimă tot în faţa instanţei judecătoreşti, ca în cazul consimţământului adoptatorului sau familiei adoptatoare, însă nu cu ocazia soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei, ci odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei. Există însă o excepţie de la regula exprimării consimţământului în acest moment, şi anume situaţia adopţiei copilului de către soţul părintelui său, când consimţământul părintelui firesc se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţie (art.13 din Legea nr. 27/2004 privind procedura adopţiei, cu modificările şi completările ulterioare).
Consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti sau al tutorelui poate fi exprimat doar după trecerea unui termen de 60 de zile (termenul a fost mărit în legislaţie, anterior anului 2008 fiind doar de 45 de zile) de la naşterea copilului. De asemenea, părintele poate revoca consimţământul dat în termen de 30 de zile de la data exprimării lui, aşa cum prevede art. 466 Cod Civil.
Expert Paula Iekel – Biroul teritorial Iaşi, Instituţia Avocatul Poporului
