AVOCATUL POPORULUI: În ce condiţii anularea unui act iniţial duce implicit şi la anularea actelor subsecvente

Menţionăm că principiul desfiinţării actelor subsecvente (resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis) este de fapt un corolar al principiului retroactivităţii şi se referă la efectele nulităţii faţă de terţi. El îşi găseste reglementarea la art. 1254 alin. 2 Cod Civil "desfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui”.                       

Totodată, trebuie avute în vedere şi prevederile art. 1648 alin. 1 Cod Civil care prevăd că "dacă bunul supus restituirii a fost înstrăinat, acţiunea în restituire poate fi exercitată şi împotriva tertului dobânditor, sub rezerva regulilor de carte funciară sau efectului dobândirii cu bună credinţă a bunurilor mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune”.

Potrivit acestui principiu, din moment ce s-a desfiinţat actul juridic prin care cineva a dobândit un bun (deci dobânditorul este considerat a nu fi fost niciodată proprietarul acestui bun), este firesc să fie desfiinţate şi acele acte juridice ulterioare prin care acest aparent dobânditor a dispus de acel bun. Cu alte cuvinte, desfiinţarea actelor subsecvente este o aplicarea a principiului potrivit căruia nimeni nu poate da ceea ce nu are (nemo dat quod non habet).

În doctrină s-a subliniat faptul că acest principiu de drept se referă nu numai la actele juridice constitutive sau translative de drepturi reale, ci şi la cele de creanţă, precum şi la actele unilaterale.

Însă de la acest principiu se impun câteva excepţii reglementate de legiuitor cu scopul protejării bunei-credinţe a dobânditorului subsecvent, a necesităţii asigurării securităţii şi pentru siguranţa circuitului civil; cazuri în care anularea actului juridic iniţial nu atrage şi anularea actului juridic subsecvent, ci acesta din urmă este menţinut, deşi se află în strânsă legătură cu actul juridic desfiinţat:

– cel care a intrat în posesia unui bun mobil corporal cu bună-credinţă devine proprietar al acelui bun chiar dacă cel de la care l-a dobândit nu avea un titlu valabil şi nu mai poate fi silit să-l restituie decât în cazul când lucrul fusese pierdut sau furat, caz în care adevăratul proprietar îl poate revendica în termen de 3 ani de la momentul pierderii stăpânirii materiale a bunului (art. 937 Cod Civil). Cu alte cuvinte, în virtutea acestei reguli, orice dobânditor de la un non domino (neproprietar) al unor bunuri mobile este scutit de revendicarea adevăratului proprietar cu condiţia ca el să fi fost de bună credinţă şi să fi intrat în posesia lor;

– nu vor fi desfiinţate nici actele subsecvente de conservare şi de administrare îndeplinite de un non domino în intervalul dintre încheiarea contractului şi introducerea acţiunii în nulitate. Raţiunea pentru care actele de administrare nu se vor desfiinţa rezidă în aceea că ele protejează bunurile care altfel s-ar distruge sau deteriora. Un act de administrare – un contract de locaţiune nu se va desfiinţa, chiar dacă titlul locatorului a fost anulat, dacă locatarul a fost de bună credinţă (art. 1819 alin. 2 Cod Civil). Efectele contractului se vor produce doar pe un termen de un an de la data desfiinţării actului, deoarece potrivit art 1649 Cod Civil – contractele cu executare succesivă, sub condiţia respectării formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, vor continua să producă efecte pe perioada stipulată de părţi, dar nu mai mult de un an de la data desfiinţării titlului constituitorului;

– se vor păstra şi acele acte prin care bunul a fost transmis subsecvent unui subdobânditor care, între timp a dobândit proprietatea bunului prin uzucapiune, în condiţiile art. 1648 alin. 1 Cod Civil;

– situaţia celui care întemeindu-se pe înscrierea din cartea funciară a dobândit un drept real imobiliar (cu bună credinţă şi titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă), dar numai după trecerea unui termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului real respectiv sau după un termen de un an în cazul în care încheierea prin care s-a ordonat înscrierea care face obiectul acţiunii în rectificare, a fost comunicată celui îndreptăţit (art. 909 alin. 3 Cod Civil). Totodată situaţia subdobânditorului de bună-credinţă şi cu titlu gratuit al unui drept real imobiliar, dar numai dacă au trecut 5 ani de la data înregistrării cererii lui de înscriere în cartea funciară (art. 909 alin. 2 Cod Civil);

– situaţia dobânditorului de bună-credinţă a bunurilor  care au aparţinut unei persoane declarate moartă prin hotărâre judecătorească, hotărâre care ulterior este anulată ca urmare a constatării că persoana declarată moartă este în viaţă (art. 54 alin. 2 Cod Civil). În această situaţia subdobânditorii cu tilul oneros şi de bună credinţă care au dobândit bunurile de la moştenitori, nu vor fi obligaţi să le înapoieze.  

Expert Paula Iekel – Biroul teritorial Iaşi, Instituţia Avocatul Poporului