Bâta lui Gigi în Balta Fotbalului

S-a terminat de două săptămâni play-off-ul şi în continuare ne prefacem că nu ştim cine este campioana României la fotbal. Viitorul? Sau FCSB? Răspunsurile converg către o largă majoritate în favoarea echipei lui Hagi. Dar Gigi Becali are şi el o portiţă deschisă la TAS. El singur şi-a întredeschis-o, în stil caracteristic, cu o zi înainte de meciurile decisive pentru titlu. Cine mai crede gogoriţa cu Alibec, consângeanul său din Mangalia? A crăpat oleacă uşa, o vorbă aruncată la întâmplare, ce contează o vorbă? Contează enorm, atunci când intră în gura mass-media, iar printre mediile alea sunt şi destule goarne (megafoane) cu nume grele în domeniu. Şi, oare, ce contează o biată uşă întredeschisă? Contează pentru că întredeschiderea aia scârţâită s-a efectuat la momentul oportun. În ajun de eveniment, la fel ca Budescu la Steaua, la fel ca Deac (aţi ghicit) tot la Steaua, ceva ce defineşte stilul mizerabil al personajului. Pesemne că habotnicului pelerin de Pipera i s-a făcut milă de bieţii băieţandri cu tuleie ai lui Hagi, ca să arunce bomba, după meciuri, în plină perioadă de orgasm fotbalistic. La ce să sufere decepţii amarnice? Hai să le servim gogoşica să nu se ostenească degeaba. N-ar fi exclus ca junii futurişti să fi amuşinat numita gogoşică, după cum s-au mişcat în meciul cu CFR Cluj, numai că Hagi nu e chiar vornicul cu iaurt şi gugoşele al lui Negruzzi, iar Pronia a ţinut tot cu Hagi, semn că răsplata divină n-ar  prea depinde de pomene şi pomeneli.

Şi acum, gata cu Becali, fiindcă despre el prea mulţi vorbesc prea multe. Bolovanul aruncat din Aleea Alexandru a reuşit să provoace un adevărat război între forurile decizionale din  fotbalul românesc, dar consensul între FRF şi LPF există într-o singură privinţă. FC Viitorul este campioana României şi, la modul în care se mişcă ochii şi urechile, nici TAS nu poate da un verdict împotriva bunului simţ. Şi atunci, de ce atâta chichirez gâlceava?

Explicaţia rezidă în iubirea neţărmurită care s-a aprins de la prima vedere între conducătorii FRF şi LPF. Adevărat că fricţiuni între Sandu şi Dragomir au fost şi pe vremurile (sperăm) apuse, însă toate s-au rezolvat la un şpriţ şi o tablă. Acum, între Răzvan Burleanu şi Gino Iorgulescu (subordonatul său cu autonomie) nu mai există cale de împăcare. La FRF, s-a ales un preşedinte nou, tânăr, complet străin de multe realităţi ale sportului rege, incluzând miş-maşurile şi lucrăturile adânc încrustate în sistem. Cine şi-a pus speranţa în haiducul Burleanu că va fi îngerul pe cal alb care va scăpa fotbalul autohton de mizerie şi necinste, s-a înşelat. Răzvan Burleanu nu are nici măcar biata scuză a lui Emil Constantinescu (vă mai amintiţi?): “M-a învins sistemul, domnilor!”. Răzvan nu a fost învins după o luptă mai mult sau mai puţin acerbă, ci a fost acaparat, aproape înglobat de sistem. Gino Iorgulescu, omul de la Ligă, nici nu merita osteneala de a fi acaparat. El făcea parte integrantă din sistem. Cupa Ligii s-a desfiinţat fiindcă ocupă degeaba date din calendar, neavând motivaţii sportive. Aghiotantul lui Gino, Justin Ştefan, aruncă vina pe FRF, pe motiv de ciudă că  numita Cupă are premii mai mari decât Cupa României (oare cum ar reacţiona englezii dacă FA Cup ar fi concurată de Cupa Peştelui Prăjit?). Apoi, FRF s-a opus propunerii iorgulesciene ca învingătoarea din această competiţie să aibă o şansă de reprezentare europeană, dar Justin a uitat că FRF n-a primit acceptul UEFA pentru această idee creaţă.

Apoi, fondul de solidaritate, o idee generoasă în fond, dar generozitatea este la nivel de firimituri pentru sute de colivi papagaliceşti, mizilicuri venite din nişte drepturi TV care, pentru imensa majoritate a cluburilor din Liga I reprezintă grosul mălaiului. O generozitate îmbrăcată în înveliş electoral. Răzvan Burleanu exemplifică cu Germania, Spania etc., dar uită să menţioneze că acolo asociaţiile gen LPF gestionează şi ligile inferioare. Iar ideea că FRF ar vrea să desfiinţeze LPF şi să-i preia atribuţiile… scuzaţi, Burleanu a făcut destule boacăne, dar prost nu e!

Revenind la aşteptata campioană a  României, acordul deplin în privinţa Viitorului se sparge în cioburi dezacordate, legate de interpretări de regulamente, de paragrafe, de omologări. Se speră ca executivul FRF să omologheze clasamentele din play-off (fără aşteptarea birocratică a încheierii fazei play-out!), astfel încât traseul cvasi-inutil pe la TAS să nu complice înscrierea echipelor româneşti în Cupele Europene. Iar pregătirea naţionalei pentru meciul cu Polonia să nu fie impietată.

În fine, multă lume vrea plecarea lui Răzvan Burleanu din fruntea FRF, cel puţin la alegerile din anul viitor. Puţini recunosc deschis că ar dori revenirea vechii gărzi, mai ales acum, când procesele se adună pe capul lui Mircea Sandu. Cei mai mulţi doresc “generaţia de aur” la conducere. De acord, mai ales că în această generaţie există destui manageri pricepuţi. Însă, cin’să fie, cin’să fie: Hagi nu vrea, Popescu n-are voie, Lupescu e bine mersi acolo unde este… Florin Prunea?

PS: Aşa cum era de aşteptat, FRF a amânat decizia amânării omologării rezultatelor până după play-out. Păi nu? Dacă TAS se pronunţă în favoarea FCSB, cine-şi asumă răspunderea? Într-o săptămână poate-i dă Domnul gândul cel bun lui Gigi!

Publicitate și alte recomandări video