BIROUL DE MEDIERE: „Nu o să te iert niciodată dacă nu mi-o aduci pe mama acasă!”

 O clipă am avut impresia că am mai văzut-o cândva pe doamna care mi se adresa:

– Sunt sora unui client de-al dumneavoastră, L.P., care și-a crescut singur fetița și v-a solicitat acum vreo trei ani o mediere cu fosta soție. Ea nu s-a prezentat la nici un termen al divorțului.

– Dar, parcă îmi amintesc că n-am ajuns la mediere, fiindcă nu am găsit-o la adresa din țară. Ce face fetița?! (Numele și datele personale nu sunt reale, pentru a putea păstra confidențialitatea.)

– Lilioara are acum 8 ani și este în clasa a II-a, se înțelege foarte bine cu fratele meu, care are grija ei, tot timpul. Când are cântări – el cântă la nunți și alte petreceri – eu sunt bona fetiței. Vin acasă la ei, să ne jucăm, să-i citesc și s-o adorm. El dă telefon de vreo zece ori, să se convingă că totul este bine. A doua zi după nunți, L. o ia de la școală și merg împreună la Mall, să-i cumpere o rochiță sau o carte, o păpușă. De curând, s-au întâlnit întâmplător cu mama fetiței, care i-a cerut fratelui meu permisiunea să stea două ore cu Lilioara. El a fost de acord și de aici a început zbuciumul nostru pentru că fata a venit plângând, că ea nu are mamă din cauza lui tati, care o bate dacă vine acasă. Astfel, femeia i-a motivat copilului absența din anii care au trecut, spunând că are urme de la bătăile pe care i le aplica soțul și îi este foarte frică de el. Dacă fetița ar vrea să stea cu mami, atunci să-i ceară voie ea lui tati. Așa că, Lilioara și-a pus mâinile în șold, și, cu lacrimile pe obraji, i-a spus tatălui ei:

– Nu o să te iert niciodată dacă nu mi-o aduci pe mama acasă! O vreau pe mama mea! Și s-a aruncat pe pat, plângând. Foarte greu s-a liniștit, numai după ce fratele meu i-a promis că vor sta de vorbă toți trei. De aceea am venit, ca să vă rog încă o dată să mai încercăm o mediere!

– Bine, dacă de data asta mama acceptă invitația și vine la mediere, atunci tata trebuie să se țină de cuvânt și fetița lor să ia parte la discuție. Eu o să le trimit un e-mail cu rugămintea de a răspunde, fiecare, la o singură întrebare: ce așteptări aveți unul de la altul? Astfel vor avea timp câteva zile să se gândească și apoi, la mediere, să poată cădea de acord asupra aspectelor emoționale, dar și financiare, la care să participe ambii părinți.   

– Dar dacă își aruncă în față vorbe grele, unul altuia?! Întrebarea era justificată, dar eu am liniștit-o. Una dintre regulile dialogului, în cadrul medierii, este ca niciuna dintre persoanele de față să nu încerce să-i intimideze pe ceilalți, prin limbaj sau ton ridicat, mai ales că este și copilul lor prezent. În privința asta sunt fermă încă din prezentarea trimisă amândurora, prin e-mail, care cuprinde abordarea mea a acestui conflict, ca pe un test de maturitate al ambilor părinți. De data asta chiar copilul lor este mediatorul principal, pentru că îi vrea aproape pe amândoi. Lilioara nu are de unde să știe că în urmă sunt niște orgolii rănite, trădări, decizii luate la nervi sau ani de absență nejustificată, peste care adulții nu pot trece ușor. Și pentru că nu putem toți să ștergem cu buretele ceea ce ne-a durut, atunci să ne gândim la binele copilului și cum putem să construim o viață de familie, de acum înainte! Planul parental poate fi discutat punctual, fără reproșuri și ironii sau răutăți. Nu este vorba despre împăcare, ci de o relație civilizată între părinți, chiar dacă nu locuiesc împreună. Aceasta s-ar transforma într-o lecție de viață utilă pentru Lilioara, care ar putea să învețe că de dragul ei, părinții fac eforturi să ia decizii care o privesc.        

Mediator Roxana Cozma,
www.mediatoriautorizatiiasi.ro 
Pagina de FB: Mediatori Autorizati Iasi