Boli profesionale

E destul de greu să îţi găseşti o pasiune în viaţă, să ajungi să îţi doreşti să faci ceva mai mult decât orice pe lume, care să îţi dea numai satisfacţii doar prin simpla activitate pe care o desfăşori în acel sens, nu neapărat prin rezultate. Dar e şi mai greu să dezvolţi o fixaţie pe o activitate, un lucru, chiar nişte oameni. Asta atâta timp cât eşti un om liber şi ai de ales dintre un milion de lucuri pe care să le faci cu dăruire. Din momentul însă în care intri la stăpân, în care îţi iei un serviciu unde să mergi zi de zi câte 8 ore, unde să întâlneşti mereu aceiaşi oameni şi unde să faci aceleaşi lucruri, ei bine, atunci, fără să îţi dai seama, îţi dezvolţi o adevărată "fixaţie pasională” pe tot ceea ce faci în acel loc numit muncă. Aproape toate aspectele activităţii pe care o desfăşori te afectează atât de profund şi crestează urme atât de adânci în gândirea şi felul tău de a fi, încât nu te poţi abţine să nu te gândeşti la ele, să nu vorbeşti despre ele, să nu faci lucruri legate de ele nonstop. Devii cumva obsedat.

Se apropie Revelionul unde se întâlnesc oameni în locuri străine veniţi din medii diferite, dar care, foarte curând se vor grupa pe bisericuţe bazate pe pasiuni comune. Ei bine, cele mai înfierbântate discuţii vor fi cele legate de activitatea de la serviciu. Acolo unde se vor întâlni doi din acelaşi domeniu aceştia se vor lipi ca un superglue unul de altul şi nu vor şti altceva decât să îşi verse năduful împreună toată seara. Spre dimineaţă îi vei găsi ameţiţi bine, înjurând cu năduf şefii, colegii sau clienţii, pacienţii, partenerii, asociaţii.

În toate profesiile există inevitabil aceste efecte secundare imposibil de controlat care trădează tendinţa fiecăruia de a fi vulnerabil. Ele sunt adevărate boli profesionale de neînţeles pentru cei străini de context.

Dacă nu toţi, măcar o majoritate covârşitoare a doctorilor sunt ipohondri, de exemplu. Nici nu poţi fi altfel. Când ai atâtea cunoştinţe despre sute de manifestări clinice ale milioanelor de boli care există pe Terra despre care un om obişnuit, care nu lucrează în domeniu, habar nu are, nu poţi să nu faci asociaţii în cap şi să te stăpâneşti să nu te gândeşti la ele. Subiectele predominante de discuţie vor fi legate, evident, de boli şi pacienţi. Cazuri dintre cele mai interesante, ciudate, scabroase, comice, dramatice vor fi desertul de la fiecare masă. Pentru acasă se va comanda special un dulap pentru baie sau bucătărie în care se vor depozita tonele de medicamente necesare pentru orice tip de afecţiune. "Să vezi ce pacient a venit ieri la mine…”, cam aşa începe o discuţie "interesantă". Iar când e vorba despre un membru al familiei, atunci totul explodează. Să te ferească sfântul să faci parte dintr-o familie de doctori, indiferent de specialitate. Nu ai voie decât să fii perfect sănătos fizic şi mental, altfel ţi se vor pune imediat o sută de diagnostice pentru un strănut, vor fi consultate toate rudele şi cunoştinţele în domeniu pentru a se ajunge la un diagnostic cât mai exact şi nu vei scăpa fără analize integrale făcute "în cele mai bune locuri”. Doamne fereşte să fii tu doctor, îţi vei pune singur o mie de diagnostice pentru un cârcel, nu-ţi vei mai da prea mult de trăit de la o durere de cot, iar cu o palpitaţie, s-a zis, trebuie să iei până la sfârşitul vieţii câte un borcan de pastile zilnic. Nu există boală care să nu fie mirosită de la o poştă şi, dacă nu preîntâmpinată cu zeci de ani înainte, măcar tratată din timp cu medicamente cât mai bune şi mai numeroase.

La avocaţi nu e altfel. Acolo ţi se va împuia capul cu legi şi reguli pe care, dacă le vei încălca vei fi aşteptat după colţ de un milion de amenzi, pedepse, condamnări. Cele mai tentante subiecte de dezbatere vor fi cazuri picante auzite sau întâlnite pe holurile tribunalului. Cazuri care vor fi continuate spre dezbatere şi acasă la televizor, în sufragerie ori la bere cu colegii. Şi, ca la doctori, nu poţi să te abţii să nu te gândeşti şi să nu laşi toate informaţiile pe care le deţii în domeniul tău de specialitate să-ţi invadeze viaţa intimă.

Într-o casă de ingineri toţi vor fi pricepuţi la reparat. Se vor purta discuţii interminabile dintre cele mai insipide despre materiale de construcţie, clădiri, proiecte edilitare, descoperiri ştiinţifice în domeniu etc.

La profesori, întreaga familie va fi la curent cu întâmplări legate de elevii sau studenţii din diferite instituţii, cu ceilalţi profesori, de la cele mai inocente veşti, până la cele mai "stupefiante”. Poante bune vor fi considerate doar cele intelectuale, fine, rafinate, neînţelese decât de cei culţi, citiţi. Discuţiile demne de interes vor fi numai despre idei filosofice, artistice, despre artişti celebri, cercetători, gânditori renumiţi, opere.

Într-o familie de politicieni se va face inevitabil politică la orice oră din zi şi din noapte. Nu se va rata niciun subiect, nicio noutate, nicio oportunitate de a analiza cu lux de amănunte orice mişcare mai mult sau mai puţin strategică a celor de aceeaşi direcţie "vizionară” sau a adversarilor. Planurile de viitor, eventual pentru alegerile electorale vor fi chiar puse pe hârtie.

La IT-işti se va vorbi jumate în română, jumate în engleză şi cu o mulţime de termeni de specialitate. Nu-ţi place felul de mâncare gătit în seara respectivă, dai ban sau delete şi intri în idle.

La artişti se va vorbi despre alţi artişti, artă în general, opere, critici, inspiraţie, planuri de creaţie, idei geniale. Nu vei găsi muzician care să nu îţi umple capul cu muzică, pictor care să nu îţi facă toată ziua portretul, actor care să nu îţi vorbească în replici, scriitor care să nu aibă o idee genială pentru următorul său roman.

Preoţii vor aminti mereu despre Dumnezeu, draci, păcate, îngeri, viaţa de apoi, totul în citate din cărţi sfinte. Într-o familie cu cel puţin un membru gunoier se va vorbi despre gunoi, minerul va povesti lucruri din mină, un frizer, de la frizerie, un vânzător, de la tejghea, un şofer, de la volan, un pilot de formula 1 va tolocăni numai şi numai despre curse până ce te va dispera, iar o mamă va turui în continuu despre câte năzdrăvănii face zilnic copilul ei special.

Nu se poate să nu te fi găsit vreodată în mijlocul vreunei discuţii înfocate "de specialitate” dintre doi sau mai mulţi inşi din acelaşi domeniu, tu fiind cu totul în afara subiectului. Sentiment mai frustrant rar întâlneşti. Strângi paharul în mână şi zâmbeşti uşurat, bine măcar că ai un prieten…

Briscan Zara este scriitor şi publicist