Cea mai scumpă marfă de contrabandă

miercuri, 27 noiembrie 2013, 02:50
4 MIN
 Cea mai scumpă marfă de contrabandă

Deşi costă scump, anumite informaţii nu se vând doar pe bani, ci se livrează la pachet cu traficul de influenţă şi abuzul de putere.

Unii ştiu cum stau lucrurile înainte să se întâmple pentru că au acces pe o piaţă unde nu oricine poate intra. Goana după terenuri, de exemplu, este o afacere bazată pe informaţii. Dar despre asta a auzit deja mai multă lume. Ba că se apropie o criză alimentară de proporţii, ba că vor creşte preţurile terenurilor agricole, mai ales că de anul viitor orice cetăţean UE va putea cumpăra în nume propriu în România, şi nu doar pe firmă ca acum, ba că printr-un anume loc va trece cândva o autostradă – toate acestea sunt zvonuri sau informaţii care stau la baza celor mai multe speculaţii imobiliare.
Speculaţie i s-a spus şi tranzacţiei care a mai animat dialogurile televizate şi a dat de lucru parlamentarilor. Vinovaţii sunt preşedintele şi fiica sa cea mare, notar de profesie. Aceasta a pus gabja pe un credit de un milion de euro de la CEC, a mai adăugat alţi vreo 300.000 şi şi-a luat 290 de hectare de teren pe care Băsescu visează să le are când n-o mai fi la Cotroceni. Drept urmare, neprihănitul Parlament şi-a descoperit un nou sens al existenţei sale şi s-a apucat să analizeze cu atenţie odioasa tranzacţie. Din nefericire, numai tranzacţia asta. De ce nu şi altele? Ar închide gura tuturor dacă de exemplu ar intra sub ancheta aceleiaşi comisii jecmănirea Bancorex-ului de către politicieni sau cazul unui alt notar cu spate politic, soţia lui Miron Mitrea. Doamna deputat a făcut anul trecut 1,3 milioane de euro numai din activitatea notarială, o sumă – a naibii coincidenţă! – egală cu cea plătită pentru viitoarea moşie a lui Traian Băsescu. Însă, ştim cu toţii, corb la corb nu-şi scoate ochii.
Alte informaţii care circulă în mediu închis dau naştere la decizii politice surprinzătoare. Deunăzi, Crin Antonescu şi-a anunţat divorţul PNL de PC, motivând că partidul-antenă a virat de sub pulpana sa sub cea a lui Ponta. N-o fi mai degrabă la mijloc recenta sentinţă de condamnare a lui Dan Voiculescu la puşcărie? Despărţirea de partidul lui Voiculescu vine totuşi destul de târziu, după mai multe giumbuşlucuri la limita legii făcute de fostul angajat al Securităţii, azi politician devotat ţării. Cea mai plauzibilă explicaţie este că liderul PNL a pus în balanţă candidatura sa la Preşedinţie şi posibilitatea ca recursul lui Felix la sentinţa Tribunalului să se încheie tot cu o condamnare, care poate pica taman în preajma alegerilor pentru Cotroceni. În consecinţă, a preferat subtil să-l lase pe Ponta, prezumtivul candidat al PSD, să-şi asume acest risc. Ştie Antonescu mai multe decât spune? – vom vedea la sfârşitul cursei prezidenţiale.
Informaţiile preţioase ajung şi la niveluri ceva mai joase, dar obligatoriu conectate la corupta clasă politică. Cel mai bun exemplu în acest sens este cazul devalizării Térom în doar doi ani de un clan sirian împroprietărit de PSD contra unei sume infime în comparaţie cu valoarea combinatului ieşean de fibre sintetice. Interesant este că finalul a fost sincronizat ca în filmele cu gangsteri, ultimul sirian părăsind România imediat ce PSD a pierdut alegerile din 2004. El a profitat de o fereastră de doar câteva ore între expirarea interdicţiei de ieşire din ţară şi prelungirea acesteia, interval care l-a prins exact pe aeroport, cu un bilet de avion în buzunar. Din nou, a naibii coincidenţă! Fostul protejat al PSD este căutat şi astăzi, dovedindu-se mai norocos decât conaţionalul său Omar Hayssam, o altă fostă febleţe social-democrată de aceeaşi teapă, extrădat astă-vară în România. Şi acesta din urmă fugise din ţară cu puţin înainte să fie condamnat.
În fine, cel mai proaspăt exemplu de informaţie preţioasă se regăseşte în concursul care s-a încheiat ieri la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. La nivel naţional, pentru 80 de posturi de consilieri şi inspectori plătite şi cu 3000 de lei/lună fiecare, au dat examen nici 200 de oameni. Cum se explică o concurenţă atât de mică, în condiţiile în care pe orice job amărât, remunerat cu salariul minim, se bat zeci de aspiranţi? Consultaţi listele de concurs şi fişele posturilor pe site-ul APDRP. Dar nu intraţi direct pe pagina Agenţiei, pentru că nu le veţi găsi aşa, ci mergeţi pe Google şi căutaţi după „APDRP concurs”. Apoi trageţi dumneavoastră concluzia.

Comentarii