Chişinău. Alegeri locale fără proiecte

Au mai rămas doar două zile până pe 14 iunie, ziua alegerilor locale în Chişinău dar şi în restul Republicii Moldova, iar cei care se aşteptau la o dezbatere pe proiecte pentru viitorul localităţii lor au rămas, ca de obicei, doar cu speranţa. ”Computer says no!”, vorba celor de la ”Little Britain”, nici vorbă de planuri, proiecte, soluţii or, Doamne Fereşte!, strategii pentru următorii ani. Primarii care sunt în exerciţiu au preferat să spună ce au făcut ei în ultimii patru ani pentru binele poporului şi, eventual, ce ar mai fi făcut în plus dacă i-ar fi ajutat norocul, vremea, europenii, americanii, ruşii, românii, amerindienii, Sepp Blatter, Guvernul sau conjunctura mondială ori cosmică. Dar pentru că ”aşa a fost să fie”, nu-i nimic, pentru următorul mandat promitem că vom duce la capăt tot ceea ce nici măcar nu ne-am propus să facem. De partea cealaltă, cei care tânjesc măcar un pic la o poză în costum, din fotoliul de primar, s-au limitat la a face conferinţe de presă la gropile de gunoi de la marginea localităţii, pentru ca lumea să vadă ce nu a făcut actualul edil (de parcă potenţialii alegători nu ar fi cunoscut deja această problemă) şi au arătat cu toate degetele la ce este rău în oraş, fără să vină, însă, cu propuneri alternative concrete şi raţionale.

Dacă nu am avut parte de prea multe proiecte serioase, am avut însă privilegiul să contemplu o întreagă panoplie de candidaţi care mai de care mai spectaculoşi, desprinşi parcă dintr-un casting organizat pentru viitoarea comedie a lui Cornel Porumboiu: un domn a propus aplicarea ”pas cu pas” (că tot e la modă) a Planului Marshall adaptat pentru Chişinău (”dacă acolo a mers, aici de ce nu ar fi posibil?”), un alt domn, pentru că ani de zile probabil că a fost minţit acasă că are talent, a decis să-şi prezinte oferta electorală în ritmuri de cântece interpretate chiar de el, o doamnă candidată tot la funcţia de primar general, sub pretextul că ”trăim într-un oraş bolnav” a decis să meargă pe stradă doar cu un stetoscop în jurul gâtului şi îmbrăcată, ca pentru vară, într-un costum foarte îndrăzneţ de asistentă medicală (inspirată, probabil, de asistentele de la televiziune care se produc după miezul nopţii). Am mai avut norocul să surprind şi o dezbatere electorală la care au participat un fost poliţist, desprins parcă din filmele indiene (un lanţ generos de aur se vedea de sub cămaşa larg deschisă la piept, la care se adăuga un inel de aur cât o pecete de-a lui Ştefan cel Mare), fostul primar care stătuse 6 ani ”la păstrare”, (pe nedrept, după spusele sale) şi un domn, expert în muzica de fanfară militară – singurul lucru asupra căruia cei trei domni au căzut de acord în unanimitate fiind necesitatea reparării wc-ului public de la autogara locală.

Din fericire pentru cei cu simţul umorului, spre finalul campaniei numărul de bazaconii s-a multiplicat spectaculos, aşa că am mai avut parte de un candidat, artist în viaţa de zi cu zi, care abia după înscrierea în cursa pentru alegeri a realizat că alegătorii îl cunosc doar după numele de scenă, nu şi după numele real, din buletin, cu care apare pe lista electorală. Un alt candidat s-a lăudat că s-a antrenat ”un an” pentru a face un număr logopedic special pentru a-i îmbuna pe alegătorii ruşi recitând o cimilitură în ruseşte (”cea mai complicată frământare de limba rusă”, cum s-a exprimat chiar el). Acelaşi domn, din avânt creativ, a adus şi un halterofil cu handicap grav de vedere pe care l-a rugat să urce, cu haltera în spinare, 100 de trepte pentru a arăta, astfel, ”cât de greu se urcă treptele lui Chirtoacă”. Doamnele nu s-au lăsat mai prejos: o candidată, probabil spre fericirea soţului dânsei, şi-a propus să devină ”primarul fiecărei familii”, în timp ce o altă doamnă, mai bărbătoasă, a zis că ”sunt mai puternică decât toţi bărbaţii care candidează, iar cu femeile nici nu am ce concura, nu am cu cine…”.

Fără nici cel mai mic dubiu, favoriţii mei sunt în număr de trei: medalia de bronz îi revine unui domn ”vertically challenged” (cum ar zice americanii), director la o asociaţie pe nume ”Cosmos”, care îşi propune să asigure securitatea Chişinăului. Medalia de argint îi revine, din punctul meu de vedere, echipei domnului Leancă, prietenul Doctorului Victor Viorel, care şi-a propus – mă scuzaţi, dar aşa au scris pe panourile cu care au împânzit Chişinăul – un oraş ”fără curupţie”. Locul I, medalia de aur şi coroniţa, îi revin unui cetăţean pe care îl bănuiesc că este mare fan al serialului ”Midsomer murders”. Domnul cu pricina, candidat pentru funcţia de consilier local, a fost reţinut în fapt de către poliţia locală după ce nopţile se deghiza în femeie şi ieşea la atac, distrugând panourile electorale ale contracandidaţilor cu ajutorul unei ”coase artizanale”, după cum a declarat organul constatator.

Acum, lăsând gluma la o parte, toată această salată de candidaţi care mai de care mai ciudaţi va dilua foarte mult din calitatea celor care se vor prezenta (dacă se mai prezintă, aici şi e problema) duminică la urne. În acest context, astăzi, după părerea mea, principala şansă pentru primăria Chişinău o are socialista Greceanîi. Dacă actualul edil, Dorin Chirtoacă, nu va înţelege măcar în ultimul ceas că lumea aşteaptă o schimbare radicală de discurs şi de atitudine, să vină cu proiecte, nu doar cu victimizări, scuze şi amintiri, e foarte posibil să asistăm la o majoritate socialistă în Consiliul Local Chişinău şi la un primar de aceeaşi culoare, roşie. Dacă va fi aici sau nu sfârşitul lumii rămâne să vedem în maxim două săptămâni. Vorba unui bun prieten de la Cîrlibaba, ”viaţa nu este pierdută dar este teribil de ameninţată”.

Publicitate și alte recomandări video