Curriculum Vitae Eroticae

Nu ezitaţi, nu fiţi reţinuţi, nu vă „codiţi”, cereţi de acum înainte şi oferiţi, oriunde v-aţi duce, CVE-ul pentru succes în „afaceri”, pentru reuşita personală.

Cu riscul de a deveni exagerat de serios şi de a-mi pierde, cel puţin momentan, bruma de „credibilitate” şi imaginea de comedian atroce pe care mi le-am format cu greu de-a lungul timpului, mă văd nevoit de unele împrejurări primăvăratice de a vorbi despre duşmanul veşnic al meu şi-al logicii mele, despre iubire.

Acum, când toată natura a explodat ca o bombă atomică, în locul rachetelor ruseşti, când nu vezi decât sex în jur, sub tot felul de forme, mai mici, mai mari, mai clasice sau mai perverse, chiar dacă multe sunt ascunse sub haina frumuseţii inocente; când toate gâzele care îţi ies în cale sunt nebune, se mişcă haotic şi parcă vor să sară dinadins în calea pantofului tău sau sunt înlănţuite în tot felul de poziţii de nu mai ştii ce să le explici copiilor când le văd (ba că sunt „bolnave” şi se „ajută” una pe alta, ba sunt lipite cu „super glue”, ba că „se iubesc” etc.); când păsările, din prea multă excitare, cântă de te asurzesc şi se călăresc şi ele fără ruşine pe liniile de înaltă tensiune sau se ciufulesc de zor prin tufe fără a mai ţine cont de pericole; când copacii înfloresc „crăcindu-şi” cu nesimţire ceea ce au ei mai vulgar şi mai frumos, adică tot felul de organe şi de glande, ei bine acum eu mă gândesc la rostul, esenţa şi, de ce nu, siguranţa dragostei…

Pentru că, orice s-ar întâmpla, domnilor şi doamnelor, trebuie să ne amintim măcar pentru un moment că totul e trecător şi trebuie să fie perfect, mai ales o relaţie amoroasă cu numeroasele ei implicaţii.

Am rugat special pe cineva să îmi traducă în latină termenul, deci nu e o născocire la întâmplare, aş putea chiar spune că e o invenţie personală pe care, din altruism nemărginit, nu doresc să o patentez, ci o ofer gratuit omenirii. E vorba despre ideea unui istoric al vieţii amoroase a cuiva, pe scurt un Curriculum Vitae Eroticae.

Gândiţi-vă ce bine ar fi să ai pe tavă întreaga „experienţă” amoroasă, de la „educaţie” (primele atingeri), până la „specializări”, marile „împliniri profesionale” din viaţa matură a candidaţilor la un „post” de soţ, logodnic sau doar amant.

Păcat că nu i-a venit nimănui ideea mai înainte pentru că am fi fost astăzi în posesia unor documente relevante ale vieţilor marilor noştri artişti, cercetători, politicieni ş.a.m.d. Ce critic literar sau editură nu ar da orice să pună mâna pe CVE-ul lui Cărtărescu, de exemplu?…

Nu vorbesc de subiecte can-can-ice aici, ci de modul în care poate fi schiţată imaginea reală a cuiva.

Înainte de fiecare cununie la Starea Civilă, statul ar trebui să ceară celor care vor să-şi unească destinele un CVE (si-vi-i), pentru a avea o statistică clară a şanselor de reuşită ale cuplului respectiv.

Înţeleg că în cadru personal nu poţi cere aşa ceva partenerului, dar măcar oficialităţile să se sesizeze, pentru că au loc în viaţa de zi cu zi adevărate „evaziuni sentimentale”, oameni care înşală bunul simţ şi buna conduită în mod flagrant şi nu-i prinde nimeni, nu-i pedepseşte nicio lege. Şi nu poţi neglija aşa ceva. Întrebaţi o femeie trădată, dacă poate neglija aşa ceva.

Totuşi nu ar fi rău ca măcar la întâlnirile stabilite prin Internet, la blind date-uri să ţi se ceară să prezinţi un CVE. Să scrie acolo negru pe alb ce poamă ai fost, să îşi facă o părere clară partenerii unul despre altul, să vadă dacă merită să se „angajeze” reciproc ori ba.

Un CVE Europass să conţină obligatoriu datele de contact ale celor implicaţi şi prezenţi pe listă, ca să poată fi verificate.

Voi credeţi probabil că eu bat câmpii aici, dar nu vă gândiţi cât de important e acest lucru într-o relaţie. Să nu-ţi mai storci creierii cum să întrebi: câţi prieteni ai avut, cât ai stat cu fiecare în parte, de ce te-ai despărţit ş.a.m.d. Dacă vezi, de exemplu, pe hârtie că o fătucă pe care o curtezi de zor a avut nu ştiu câţi prieteni şi majoritatea au părăsit-o, îţi pui întrebarea firească de ce s-a întâmplat asta, şi apoi pui mâna pe telefon şi suni măcar doi dintre ei să te lămurească.

Nu mai vorbesc dacă eşti divorţat. Acolo ar trebui chiar să fie obligatoriu ca la a doua căsătorie să ai un CVE în care să se specifice clar „atribuţiile” tale în fosta căsnicie, „fişa postului” tău, ce „sarcini” ai îndeplinit şi ce ai ratat, ce „salariu” luai lunar, de ce ai „plecat” de acolo, dacă făceai „delegaţii” etc. Doar aşa, viitoarea căsnicie va avea sorţi de izbândă, doar astfel poţi spera la o „carieră” strălucită cu multe satisfacţii, împliniri, „produse” reuşite etc.

În CVE să fie specificate şi „job”- urile „part time” pe care le-ai avut. În ce măsură ai fost „productiv” în ele, dacă au meritat, dacă ţi-au „completat” experienţa. Pentru că una e să ai un singur serviciu full time la care să te târâi cu chiu cu vai de la 9 pân’ la 5 în fiecare zi, şi alta e să ai, precum Adrian Enache, cel puţin două part time-uri (Iuliana Marciuc şi Corina Enache) care să facă împreună cât două full time-uri (amândouă femeile amintite, de pildă, au susţinut că „artistul” îşi petrecea cu fiecare dintre ele 100% din timp…). Aşa da, ăsta „angajat” model… Cu un asemenea CVE, ce femeie nu l-ar vrea cel puţin ca „manager” în firma ei…

Deci nu ezitaţi, nu fiţi reţinuţi, nu vă „codiţi”, cereţi de acum înainte şi oferiţi, oriunde v-aţi duce, CVE-ul pentru succes în „afaceri”, pentru reuşita personală. Nu e glumă!…