De la FILIT la Tanacu: Cum era un jurnalist de la Charlie Hebdo să se convertească la Vaslui

Un jurnalist de la Charlie Hebdo a ajuns cu ajutorul lui Dan Alexe la Tanacu. Cum i s-au părut drumul, satul, mănăstirea și celebrul călugăr Corogeanu ziaristului francez aflați din rândurile următoare:

"Închiriaserăm, eu și colegul de la Charlie Hebdo, Antonio Fischetti, un taxi pe toată ziua, ploua, iar șoferul, când a auzit că vrem la Tanacu, ne-a spus pe loc (expresie nepotrivită acest „pe loc", căci șoferul conducea foarte creativ prin serpentinele alunecoase) că are și el o soră intrată la mănăstire, într-un schit pe lângă Voroneț, cu care nu mai vorbește de vreo doi ani pentru că ea, surioara măicuță, îl apără pe actualul preot-confesor al schitului de acolo, un fost milițian, tartor cunoscut, care, după revoluția din 1989 a devenit acum tartor de suflete. (…)

Ploaia crease un foarte neliniștitor și pitoresc efect de film cu zombies, dar am decis să nu ne lăsam impresionați. Ieșind din ploaie, drumul spre Tanacu, sat aflat aproape de Vaslui, pe stânga când se vine cu mașina de la Iași, traversează cătune sărace, unde se văd closetele de lemn în fundul curții, printre gâște și curci și porci, iar Antonio Fischetti mă întreabă:

„Oare oamenii ăștia știu că ei sunt în Uniunea Europeană"? (…)

Conversația a avut ceva ireal, un triunghi lingvistic în care eu îi puneam întrebări lui Corogeanu, apoi Fischetti venea cu sofisme à la Charlie Hebdo, cărora părintele le răspundea prin fraze goale pronunțate cu un zâmbet înnebunitor de cuceritor, ba chiar râzând.

„Știți, sunt fericit acum, ne-a spus, radiind bunătate. Am înțeles lucruri. Comitem greșeli tot timpul, dar am priceput că salvarea este acum, aici, în noi. Împrejur, în natura asta, printre oamenii ăștia simpli cu hrana lor autentică și credința simplă".

„Pot să vă fotografiez?", am întrebat. „Putem să ne fotografiem cu dumneavoastră în natura asta simplă și autentică"?

Mi-a pus o mână pe piept.

„Nu e nevoie. Fotografia va rămâne aici, în inima ta. Dumnezeu te-a pozat deja".

„Spune-i că noi la Charlie suntem atei, să nu fie vreo ambiguitate în abordarea cu Dumnezeu", mi-a cerut, scrupulos, Antonio să traduc (ei, la Charlie, știind și că Dumnezeu te cam omoară uneori).

Fostul părinte a părut încântat de asta, zâmbind și mai larg.

„Dumnezeu o să-l iubească, atunci, pe francezul tău, primindu-l la El, cu și mai mult drag decât pe un banal credincios. Vedeți, domnul acesta șofer cu care ați venit e necăjit că sora lui, care a ales sfânta biserica, se confesează unui fost milițian. Eu vă zic că nu contează că acela a fost o canalie înainte de-a găsi calea și lumina. Și eu am fost fotbalist până să devin monah. Dar Dumnezeu preferă un criminal ce se convertește unui creștin plicticos care doar imită liturghia.

Era limpede că ne bate retoric, așa că Fischetti a izbucnit:

„A practicat exorcisme și a omorât o femeie. Întreabă-l dacă el chiar crede că Diavolul există".

Am întrebat.

„Nu, a zâmbit suav sub barba-i roșie ex-părintele Corogeanu. Diavolul nu există".

Și cum îl priveam muți de stupefacție, ne-a aruncat, urcând înapoi la volanul camionetei cu două uriașe bidoane de vin în spate:

„Diavolul există numai dacă-l zgândări".

Cu toate astea, și în sat la Tanacu, și în Portari unde aveam să-l dibuim pe părintele Corogeanu, aveam să fim surprinși de unanimitatea populației locale în a-l apăra pe exorcist….

Concluziile lui Fischetti de la Charlie Hebdo, pe drumul de întoarcere spre Iași:

„Omul e incredibil. Ne-a servit discursul lui Dostoievski din nu mai știu ce roman, cu Dumnezeu care preferă un criminal, mai degrabă decât căldiceii care n-au nici un merit în credință etc. E un guru autentic, seducător, își adaptează discursul la personalitatea si condiția socială a celuilalt. Cu noi a jucat pe Rasputin și pe teologul intelectual cinic, dar sunt convins că ține un cu totul alt discurs cu babele și copiii din sat și din sectă, căci asta e un soi de sectă. Și se vede că e supărat pe ierarhia care l-a lepădat".

Textul complet al lui Dan Alexe îl găsiți pe vice.com.