Eşecul uninominalului

Toate partidele importante au acceptat modificarea legilor electorale. Era şi normal să se întâmple asta. Votul uninominal s-a dovedit un dezastru de proporţii colosale. Priviţi ce Parlament bolnav de obezitate morbidă avem! Dar nu e doar vina legii şmechere care a introdus uninominalul, ci mai ales a alegătorului buimac. În lipsa unei minime culturi politice, prea mulţi românii votează în deplină necunoştinţă de cauză. 

Lista de modificări ce ar trebui să amendeze legile electorale diferă de la formaţiune la formaţiune. Unii vor întoarcerea la votul pe liste, aşa cum era înainte de 2008. Dar asta readuce toată puterea de decizie în mâinile şefului local de partid, care-şi va promova îndeosebi slugile. Alţii cer o îmbinare între votul pe liste şi cel uninominal. Dar asta cere o evaluare inteligentă a situaţiei din teren, de la caz la caz. Şi câţi politicieni inteligenţi aţi întâlnit în ultimii 25 de ani? Există şi aleşi care laudă votul preferenţial pe liste, considerat cel mai potrivit pentru România. Deşi partidul îţi prezintă o listă de candidaţi, votul tău poate fi plasat oriunde pe acea listă. Teoretic, el dă şanse egale tuturor. Tocmai de aceea, şefii de partid vor respinge categoric genul acesta de vot, care nu le mai garantează întâietatea. Cum ar fi ca liderul de partid să piardă ruşinos în faţa ultimului de pe listă?

Dar înainte de a propune un anumit tip de vot trebuie să conştientizăm rolul votului. De ce votăm? Pentru a-i alege pe cei potriviţi reprezentanţi ai noştri! Pe cei care au soluţii, pe cei care vin cu proiecte, pe cei care chiar vor şi pot să schimbe în bine ceva. Dar ce te faci dacă descoperi că alesul, în care ai investit o doză uriaşă de încredere, este un infractor, un mincinos, o nulitate? Peste jumătate dintre politicienii noştri au grave probleme cu legea şi probabil o bună parte dintre ei vor ajunge acolo unde le este locul. La puşcărie. Tocmai de aceea, dezamagiţi de calitatea execrabilă a aleşilor, prea mulţi români nu mai votează deloc.

Nu s-a inventat tipul de vot care să-ţi ofere garanţia că l-ai ales pe cel mai bun. Pe cel care merită. Deseori, votăm manipulaţi de ceea ce ne transmite presă partizană. Sau amăgiţi de promisiunile frumos împachetate ale unora dintre candidaţi. Pe urmă, descoperim că multe dintre bombele din campaniile electorale erau bazaconii. Dar şi că nu există bani pentru respectarea promisiunilor, din cauza "moştenirii dezastruoase”. Dar nu mai poţi schimba nimic. Doar aştepţi.

Pe de altă parte, dacă alegătorul foloseşte surse de informare alternative, bătălia electorală se poate încheia surprinzător. Ultimele alegeri prezidenţiale (unde avem tot vot uninominal!) au arătat că un plus de informare laolaltă cu un plus de mobilizare reprezintă reţeta ideală de a demonta un mecanism electoral considerat implacabil. Mai vechiul "Nu pot fura ei cât votăm noi!” s-a transformat în mai actualul "Nu pot minţi ei cât ne informăm noi!”. Confruntat cu un val uriaş de contestare, mitomanul Ponta s-a declarat înfrânt! Atunci, internetul a fost marele erou, nu Iohannis. El a informat. El a mobilizat. El a învins.

De aceea, eu cred că, într-o primă fază, modalitatea de a vota este mult mai importantă decât tipul de vot propriu-zis. Indiferent dacă renunţăm ori nu la votul uninominal (ca tip de vot), votul electronic (ca modalitate alternativă de a vota) poate antrena o schimbare profundă a clasei politice, dar şi a societăţii româneşti. Pentru că este, prin excelenţă, un vot contestatar. Rapid şi eficient. Ca o ghilotină!