FILE DE ISTORIE: De ziua Unirii Principatelor Române, o clădire istorică îşi cere drepturile

O astfel de poveste o aflăm de la N. A, Bogdan care ne ivită să reflectăm asupra sorţii moştenirii noastre şi a măsurii în care mai suntem astăzi capabili să-i înţelegem semnificaţia.

”Este cunoscut de toată lumea noastră cultă că în marele act al hotărârei unirei între cele două Principate Româneşti, Moldova şi Valahia, … că în sala de şedinţe a Societăţei Medico–Naturaliste s-a dezbătut şi decis de o mare majoritate a deputaţilor Moldoveni, alegerea ca Domn a Colonelului Alexandru Ioan Cuza.

Era în preajma alegerei, care trebuia să se facă în ziua de 5 Ianuar 1859; o mare parte din deputaţii ce urmau să aleagă pe Domnitor, se întruniseră cu două seri înainte, la 3 ale acelei luni, în sala de şedinţe a Societăţei Medico-Naturaliste, alături de care îşi avea un apartament  închiriat, unul din fruntaşii deputaţi ai Moldovei. Se făcură discuţiuni tumultoase, fiind propuşi multi deputaţi la Domnie, între care Lascăr Catargi,Vasile Alexandri,Costaki Negri, Scarlat Roset, din partea liberalilor, iar pe de altă parte Mihai Sturza, fostul Domn al Moldovei şi unul din fiii săi,Grigore Sturza.

Târziu, pe la 11 ore de noapte, Mihail Cogălniceanu, supărat că nu se poate hotărî o majoritate asupra unei persoane agreată de toţi, plecă acasă la el, şi după el voiră să plece mai mulţi alţii din asistenţi; atunci însă, deputatul Pisoschi se puse la uşă şi cu un pistol la mână, ameninţa că se va sinucide acolo, dacă deputaţii nu se vor înţelege în acea noapte, pentru alegerea unei persoane, căreia să se jure toţi a–i da voturile în ziua alegerei oficiale, spre a se evita mai ales reuşita lui Mihail Sturza, ce nu mai era agreat de nici unul din deputaţii tineri ai Moldovei.

Dupe un răstimp de noi convorbiri, în care nimenea nu se dumerea asupra cui să se hotărască, Pisoschi emise ideea de a se da la o parte toţi candidaţii propuşi, spre a nu jigni prea mult pe unii partizani în folosul altora şi să se aleagă de candidat pe colonelul Alexandru Cuza.

Pronunţarea acestui nume, în lipsa persoanei sale, care nu mai era de faţă, produse un efect neaşteptat asupra întregei asistenţe, şi în câteva clipe toţi aprobară şi se uniră în ideea de  a se alege ca Domn al Moldovei pe Cuza, ce era cunoscut de toată lumea ca un om de perfectă onestitate şi de o rară inteligenţă.

Se făcu imediat o cercare, prin votare cu bile secrete, a tuturor celor de faţă şi se constată că toţi cei 32 de membri ce erau în sală admiteau candidatura lui Cuza, renunţând la candidaturile fie personale, fie ale favoriţilor lor.” În muzeu se păstrează încă în sala de şedinţe urna de care s-au servit Deputaţii Moldovei la alegerea lui Cuza.

”Faptul fu adus în aceeaşi noapte la cunoştinţa şi a lui Cogălniceanu, care aprobă numaidecât alegerea, şi a lui Cuza care fu uimit de o veste atât de negândită şi neaşteptată.

Lumea locală aflând apoi faptul petrecut la casa Muzeului, ce era numită de ieşeni mai obicinuit «cabinetul Elefantului» pentru că scheletul elefantului se putea vedea de orice trecător la una din ferestrele acelei case, – a păstrat o scumpă amintire acelui Muzeu, – şi mai târziu s–a dispus fixarea la păretele interior al Salei în care s–a petrecut alegerea, a unei plăci de marmoră, pe care s–au săpat rândurile următoare:

În această sală de şedinţe a Societăţii de Medici şi Naturalişti, s-a făcut la 1859 în ziua de 3 ianuarie, alegerea premergătoare a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei.”

Astăzi, această clădire, în stil neoclasic, o amintire ce ne-a rămas din Iaşul de odinioară, datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea ”cu o boltă pentru trăsuri şi parter boltit pe arce”, ce aparţinuse cronicarului Ion Neculce, vândută la 1726 vornicului Costache Sturza şi cumpărată la 1840 de Societatea de Medici şi Naturalişti, parţial prin subscripţie publică, în loc să fie venerată ca un templu sfânt al naşterii unei naţiuni se autodemolează sub privirile indiferente şi ignorante ale factorilor decizionali. Trebuie oare să se recurgă la vechiul apel Daţi un leu… pentru muzeu?

A consemnat spre aducere-aminteşi trezire, din N. A. Bogdan: Societatea medico-naturalistă şi muzeul istorico-natural din Iaşi, 1883 – 1919,  Eugen Târcoveanu