Fotograme

În partea stângă, fotografia unui om al muncii: geacă şi bluză de culoare închisă, mânecile suflecate, figură de bărbat muncit, greu încercat de griji şi de nevoi; în dreapta – fotografia unui domn îmbrăcat sobru, dar dezinvolt, cămaşă, cravată, cu mâinile în buzunarele trenciului de culoare deschisă. Cel din stânga se recomandă: vatman, a fost implicat în urmă cu un an într-un accident rutier; deşi la locul accidentului poliţia i-a constatat nevinovăţia, patru luni mai târziu a fost arestat pentru vătămare corporală. Aşteaptă, şi astăzi, să i se facă dreptate. Domnul din dreapta e jurist, conferenţiar universitar, doctor şi candidat la Camera Deputaţilor din partea partidului aflat în fruntea sondajelor. Ne asigură, la persoana întâi plural: „Noi vom instaura ordinea publică şi supremaţia legii şi vom asigura liniştea şi securitatea cetăţeanului. Vom restabili autoritatea instituţiilor statului şi le vom transforma în instrumente puse în slujba cetăţeanului”.

Ce mesaj transmite această publicitate electorală? Mai întâi, că poliţia e o instituţie în care poţi avea încredere (a apreciat corect, din punctul de vedere al vatmanului, cauzele şi implicaţiile accidentului). Justiţia însă e fie incompetentă, fie coruptă (sau şi una, şi alta). Partidul reprezentat de domnul conf. univ. dr. declară că va remedia această situaţie şi va aduce, dintr-un foc, ordine, legalitate, linişte, securitate, autoritate etc. Ceea ce omite să spună această publicitate electorală este că, pe de o parte, neconcordanţa dintre constatările poliţiei şi acţiunea justiţiei nu are, totuşi, nimic aberant (oricine se poate înşela) şi că, pe de altă parte – lucrul cel mai important – justiţia este independentă şi, în consecinţă, nici un partid politic nu o poate influenţa.

Ce să mai zicem de clipurile televizate? Tot PDSR-ul a difuzat insistent, câteva zile la rând, două filmuleţe avându-i drept interpreţi pe Ţociu şi Palade. Într-unul dintre ele, cei doi sunt sondori, în celălalt – agricultori. În ambele, se mizează pe ideea de aşteptare: murdari, flămânzi (foame pe care şi-o amăgesc cu două-trei biete felii de slană cu ceapă), eroii scheciurilor află, transfiguraţi de bucurie, că – în sfârşit – „VINE!”: nu ţiţeiul din adâncuri, ci PARTIDUL care le va aduce bunăstare şi le va rezolva toate problemele.

Simptomatică aici e şi alegerea celor doi interpreţi. Histrioni lamentabili, profesionişti ai şuşanelelor, Ţociu şi Palade au dobândit o imensă popularitate prin statutul lor de prezentatori ai lui Eurobingo. Ei sunt cei care distribuie milioane, case; maşini, întreţinând mitul câştigului uşor, picat din cer. Iar Eurobingo înseamnă Antena 1, postul care nu mai face de mult un secret din susţinerea, până în pânzele albe, a PDSR-ului şi a lui Ion Iliescu. Ţociu şi Palade sunt aşadar emblema nu doar a postului, ci şi a segmentului de populaţie cu care se identifică partidul şi candidatul său la preşedinţie. Lumea lui Ţociu şi a lui Palade întreţine, după cum se vede, misterioase corespondenţe cu lumea profesorilor universitari şi a posesorilor titlului de doctor. Un candidat APR îşi dă lista apariţiilor ştiinţifice din ultimii doi-trei ani (o avalanşă de lucrări) şi include în textul publicitar până şi un fragment dintr-o recenzie măgulitoare la unul din opurile respective, recenzie făcută de un profesor din Mexic într-o revistă… italiană (mondializarea nu e o vorbă goală…). Cât despre clipul Partidului Vieţii Româneşti, el este o capodoperă: îl vedem pe celebru Pavel Coruţ în mijlocul unui grup de muncitoare, explicându-le cât de benefică a fost instituţia Securităţii şi cum a pătruns el – cu mâinile goale, fără pistol – în Kremlin, sub nasul KGB-ului… După care, Coruţ le spune muncitoarelor, ce scot murmure de admiraţie, cât de bine se pricepe el la toate, fiind specialist în drept, în informaţii, în tehnologie modernă, în cultură, în management etc., etc. După Omul Universal al Renaşterii avem, iată, Securistul Universal.

Şi, în fine, videoclipurile mizerabiliste, în care este vorba despre sărăcie, neajunsuri, biruri, neîmpliniri, toate puse în cârca fostei guvernări.

Pentru că (adaug acum, în septembrie 2014), nu clama oare Caţavencu: „Ieri obscuritate, azi lumină! (…) ieri întristarea, azi veselia!”. Sau, cum ni s-a spus dăunezi la fel de plastic, cu ocazia grandioasei manifestări populare: „a răsărit în sfârşit soarele pe strada noastră!”…

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Al. I. Cuza”, critic literar şi scriitor