Generoşii

În pofida încercărilor secrete şi repetate, demersul liberalilor de a forma o nouă majoritate parlamentară a eşuat până acum. Aleşii sunt prea înfricoşaţi de DNA, pentru a compromite stabilitatea proteguitoare a actualei majorităţi. Frăţia parlamentarilor interlopi este transpartinică, aşa că mulţi dintre cei care se opun modificării status-quo-ului sunt chiar liberali cu vechi state de serviciu.

Noile statute ale PNL şi PSD, extrem de severe (doar pe hârtie!) cu corupţii, nu au rezolvat nimic. Mulţi dintre parlamentarii penali din PNL şi din PSD, despre ale căror şmenuri se tot scrie de vreun sfert de secol încoace, sunt bine mersi – în caz că eraţi curioşi. În loc să fie alungaţi cu şuturi în dos din politică, ei fac în continuare legi bune doar pentru ei, îşi aranjează din nou pensii nesimţite şi îşi ascund averile ilicite pe la rude sau prin cimitire.

Problema liberalilor este tocmai duplicitatea manifestă. O mai spun o dată, pentru că descrie perfect politica de două talere a partidului lui Gorghiu: cei care urlau ieri împotriva imposturii PDL, ţipă azi, alături de foştii pedelişti, contra corupţiei PSD. Cei care alcătuiau ieri, laolaltă cu PSD, otrăvitoarea USL, descoperă azi în Ponta cel mai toxic ales al poporului. E drept că, în politică, ca în orice negociere, nu se spune niciodată „nu”, dar liberalii au devenit propria lor contradicţie. Ei nu ştiu nimic, nu fac nimic, dar reinventează totul.

Înghesuiţi în spatele lui Iohannis, piticii de la PNL ne spun poveşti plictisitoare. Programul politic al liberalilor este jalnic de inconsistent şi plin de gogoşi electorale. Iar ne fac autostradă! Dar PNL nu a fost în stare să realizeze ceva grandios, ceva cu adevărat mare, nici când veneau bani din toate părţile. Guvernul Tăriceanu a fost cel mai risipitor din istorie, responsabil în mare parte (nu, nu l-am uitat pe Boc!) de dezastrul care a urmat după declanşarea crizei economice din 2008.

Pentru că majoritatea celor care au „performat” atunci sunt azi la fel de vocali pe scena politică, prima măsură a „noului” PNL ar fi să scape de ei. Să-i treacă imediat pe linie moartă. Apoi să purceadă grabnic la o selecţie de cadre valoroase. Aduceţi la vârf tineri valoroşi, domnilor! Şi răsplătiţi-i în funcţie de succesul proiectului politic pe care şi-l asumă. Fără o schimbare substanţială de viziune, „noul” PNL devine la fel de puţin legitim ca şi „vechiul” PSD.

Eu când mă uit la Alina Gorghiu, parcă-l văd – nu ştiu de ce! – pe Bogdan Olteanu (fost lider al TNL şi ex-preşedinte al Camerei Deputaţilor), cel care ne promitea cu mâna pe inimă o lege a lustraţie! Drept mulţumire pentru „reuşita” sa, liberalii (ajutaţi de pesedişti) i-au oferit o sinecură de vreo câteva zeci de mii de euro la Banca Naţională! Ce plăcut e să faci politică, când eşecul e atât de generos răsplătit!