Ieşenii şi-au dat coate ca să prindă agheasmă la Mitropolie (GALERII FOTO&VIDEO)

Anul acesta, jandarmii, împreună cu re­prezentanţii Mitropoliei, au încercat organizarea unui sistem prin care toţi credincioşii să ajungă civilizat la cele 12 butoaie de 200 de litri de apă sfinţită. Au montat garduri, au format un rând, şi-au propus să dea drumul oamenilor în grupuri mici. „Pe hârtie“ arăta bine, însă busuiocul mânuit de ÎPS Teofan parcă i-a transformat pe oameni. Fiindcă intrarea se făcea pe la poarta din faţa Mitro­poliei, nu de pe bulevardul Ştefan, cele câteva sute de oameni din curtea Mitropoliei şi-au dat seama că, deşi veniseră dis-de-dimineaţă, când a început slujba, era posibil să nu mai ajungă să ia agheasmă.

GALERIE FOTO I

În josul curţii, la ora prânzului, când Mitro­politul a ieşit să sfinţească apa din butoaie, capătul cozii se întindea ca la pelerinajul din octombrie. Atunci, cei din deal au în­ceput să împingă. Cei zece jandarmi din deal ţineau gardul improvizat, ca să nu se dă­râme, însă primii oameni, cei lipiţi de gard, nu mai aveau aer. În primele zece minute de când butoaiele au început să se golească, jandarmii ridicaseră deja doi copii din dreptul gardurilor, care riscau să fie striviţi de oamenii care împingeau din spate.

„Părinte, dar suntem mulţi acasă“

Dacă rândul pornea din josul bisericii, un grup de ţigănci, îmbrăcate în straie de sărbătoare, una mai colorată decât cealaltă, zguduiau bidoanele de plastic de te-ai fi aşteptat să înceapă să strige „Uniţi salvăm!“. S-au certat cu jandarmii, s-au certat cu oamenii, au împins, au dat din coate şi au ajuns până în faţa gardului. De fapt, dacă te uitai atent, înainte ca primii credincioşi să-şi facă loc din rândul impus de jandarmi, în faţă erau doar romi gălăgioşi şi nervoşi.

GALERIE FOTO II

Repre­zentanţii Mitropoliei au încercat să vină în ajutorul celor care nu şi-au dat seama că rândul va începe din vale şi au rămas în curte. Au luat câţiva saci cu sticle de jumătate de litru, umplute şi sigilate, pe care au început să le împartă oamenilor. Atunci a început cu adevărat îmbulzeala. Mâinile se întindeau în aer, oamenii lipiţi de garduri se urcau pe ele ca să-şi elibereze plămânii, să poată respira. Un bărbat la vreo 40 de ani, cu o cuşmă gri de lână adâncită pe frunte, lua sticlă după sticlă din mâinile reprezentanţilor Mitropoliei – care nu pu­teau să ţină evidenţă celor care primiseră deja – şi le adâncea în cojoc, până ce nasturii păreau că urmează să plesnească. De partea cealaltă a gardului, un preot se certa cu o ţigancă ce se instalase la primul butoi şi care a adus după ea echivalentul unui rezervor de maşină în budane de cinci litri, pe care le avea stivuite lângă un gard. Cum umplea două, cum se întorcea cu două goale. „Gata, gata, ai luat destul, lasă să ajungă pentru toată lumea.“ „Părinte, dar suntem mulţi acasă, numai pe astea două să le mai iau, atât.“

GALERIE FOTO III

Jandarmii şi părintele au rămas aplecaţi deasupra femeii în timp ce aceasta a mai plecat cu zece litri de agheasmă mare, oprindu-se la fiecare televi­ziune care îi întindea un microfon, ca să le spună că „aşa e la noi, ţiganii, vrem să avem apă multă, să ne ajute Dumnezeu în anul care vine.“

„Nu mai vin niciodată“

Pe doamna Mariana îţi cădeau ochii din prima, cu părul de-un roşu tomnatic şi un fular de aceeaşi culoare, mai aprinsă, la gât. Venise de dimineaţă la slujbă şi avea o sticlă goală de jumătate de litru ca să ia agheasmă. S-a aşeazat în curte în dreptul Mitropoliei, dar valul de oameni a împins-o tot mai în faţă până când s-a trezit prima la gard, gândindu-se că va pleca şi mai repede. „Nu mai vin niciodată, nu mai îmi trebuie“, spune femeia din spatele barelor de metal, care tocmai i-au sfâşiat paltonul. Plictisindu-se să le strige celor din spate „oameni buni, potoliţi-vă, că nu ne dă drumul pe aici, nu vă mai împingeţi“, a început să facă haz de necaz.

GALERIE FOTO IV

De paltonul rupt, de răbdarea oamenilor şi a lui Dumnezeu şi de ţigănaşul de cinci ani, Romeo, care se strecura printre pi­cioarele jandarmilor şi le umplea sticlele tuturor ţiganilor rămaşi deoparte, după ce aceştia l-au aruncat peste gard, într-un moment de neatenţie al gardienilor. La butoiul de lângă care alimenta Romeo, o ţigancă a găsit o sticlă de Cola, de doi litri, care fusese aruncată pe jos. A luat-o, a dat drumul robinetului de la un butoi, a clătit-o bine cu apă sfinţită şi apoi a vărsat-o alături, ca să poată lua altă agheas­mă, de data aceasta în sticla proaspăt curăţată. Cu sticla plină s-a îndreptat spre ieşire, prin faţa Mi­tropoliei.

În dreptul porţii s-a întâlnit cu un grup mai mare de „pelerini ai apelor“, care-şi clăteau faţa transpirată cu un pumn de agheasmă. Dintre ei, un ţigan pe la vreo 20 de ani, a luat o sticlă de cinci litri şi o ducea spre gură. „Fă-ţi, mă, cruce, să te-ajute Dumnezeu“, s-a auzit din mijlocul grupului. Tânărul s-a oprit, spăşit, s-a întors cu faţa spre Mitropolie, şi-a făcut o cruce mare şi a început să bea cu nesaţ.

Sfântul Ioan, ultima cruce roşie a sărbătorilor de iarnă

Creştinii ortodocşi prăznuiesc astăzi cea de-a doua sărbătoare cu cruce roşie la rând, după Bobotează, şi anume Soborul Sfântului Ioan Botezătorul. Acesta este cunoscut sub denumirea de „Înaintemergătorul“ sau „Îngerul Domnului“ pentru că este menţionat în cărţile sfinte ca fiind cel care a avut rolul de pregăti oamenii pentru primirea Fiului lui Dumnezeu. În total, Biserica marchează şase sărbători în numele Sfântului Ioan, de la zămislirea sa, pe 23 septmebrie, naşterea, pe 24 iunie, soborul care se serbează astăzi, tăierea capului la sfârşitul lui august, pe 29, prima şi a doua aflare a capului său, pe 24 februarie şi a treia şi ultima aflare a capului, pe 25 mai. Se serbează aflările capului Sfântului Ioan Botezătorul pentru că acesta, care s-a născut cu şase luni înaintea lui Iisus, a fost ucis prin decapitare de către Irod, care a fost certat de sfânt pentru că trăia cu soţia fratelui său, Irodiada. Mormântul său din Samaria fusese profanat în secolul al IV-lea, iar o parte dintre moaştele sale au fost salvate şi duse la Ierusalim, apoi în Alexandria. Capul său a fost pierdut de trei ori, despre istoria sa puţine lucruri fiind ştiute, decât că în prezent se află la Roma. Există multe tradiţii care înconjoară sărbătoarea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul. Cu ocazia acestei zile, marcată şi sub numele de „Sânt-Ion“, „Înaintemergătorul Domnului“ sau „Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul“, se consideră sărbătorile de iarnă oficial încheiate. Oamenii ţin această sărbătoare în veselie pentru că tradiţia spune că cine nu este vesel în această zi va fi trist tot timpul anului viitor. De asemenea, oamenii care se vor stropi cu agheasma mare care a fost sfinţită de Bobotează vor fi feriţi de boli pe tot parcursul anului.

Creştinii ortodocşi de rit vechi sărbătoresc astăzi Crăciunul

Creştinii de rit vechi, care respectă vechiul calendar, sărbătoresc astăzi, la două săptămâni de la 25 decembrie, naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. Printre cei care ţin această sărbătoare se numără şi ruşii lipoveni, ucrainenii din Dobrogea, basarabenii, cât şi sârbii din Banat. Există de asemenea şi un număr de creştini ortodocşi care nu frecventează biserici de rit vechi, dar care ţin sărbătorile astfel. Asemenea colindătorilor, tineri îmbrăcaţi în costume tradiţionale vestesc în ajunul Crăciunului naşterea Mântuitorului care, conform calendarului Iulian, este stabilită pe 7 ianuarie. Odată întorşi acasă, colindătorii stau împreună cu familiile lor la o masă care poartă numele de Cina Sfântă. Aceasta începe după ce se ivesc primele stele pe cer, ca semn al ghidării magilor către locul în care s-a născut Iisus. În toată România există cam un milion de creştini ortodocşi de rit vechi, iar în Iaşi există o singură biserică, Sf. Parascheva, unde se serbează Crăciunul după vechiul calendar. Comunitatea celor de rit vechi din Iaşi e constituită şi de numărul mare de studenţi basarabeni care sunt stabiliţi la studii atât la universităţi, cât şi la liceele ieşene. La nivel mondial există mai multe biserici ortodoxe care sărbătoresc Naşterea Domnului pe 7 ianuarie, iar printre acestea sunt şi Patriarhia din Ierusalim, Biserica Ortodoxă Rusă, cât şi multe dintre mănăstirile de pe Muntele Athos.