Igiena comunicării

Odată cu progresul tehnologic în comunicaţii a început să se schimbe şi natura relaţiilor dintre oameni. Trecerea publicaţiilor de la suportul de hârtie la cel virtual, on-line, a adus după sine o mai mare flexibilitate a cititorului şi a generat o altă formă de comunicare mediatică în care receptorul nu mai era pasiv, ci, încetul cu încetul, se simţea dator să participe la analiza conţinutului care îi era oferit de editor. Am trecut astfel, pe nesimţite, de la o lume dominată de cititori la una, neaşteptată, de "scriitori". În faţa acestei realităţi, editorii de presă au chiuit de bucurie. În fine, aveau instrumentul statistic, măsurabil, cu care să poată negocia în continuare contracte de publicitate. Atâtea accesări, atâtea link-uri, atâtea comentarii (mai multe la X şi mai puţine la Y) făceau rata lor de interes şi îi îndreptăţeau să obţină publicitate. De aceea, în mod cu totul iresponsabil, administratorii de conţinut media distribuit prin internet nu numai că nu au aplicat nici un filtru moral şi profesional asupra comentariilor, ci, dimpotrivă, au încurajat în mod scandalos proliferarea mahalagismului şi a jegului uman sub pseudonim cu motivaţia strâmbă, profund discutabilă, a măririi traficului aducător de publicitate.

Odată stârnită, această tornadă ea nu a mai putut fi oprită. După ziarele de pe internet au apărut noi forme de comunicare, etichetate cu un termen nou şi atrăgător: social media. De aici, de la acel termen minuscul şi efervescent, "social", a început şi gargara ideologică şi filosofică. Comentariu murdar şi laş, făcut sub pseudonim, nu mai arată faţa dezgustătoare, chipul schimonosit de ură şi complexe al jivinelor din subsolurile internetului, scăpate acum de constrângerile binefăcătoare ale civilizaţiei care îi obligau măcar la mimarea unei conduite sociale decente, ci, potrivit profeţilor de berărie, asistăm la adevărata revoluţie a comunicării, la un orgiastic bal al democratizării imprecaţiei, la momentul clamat de secole de nihilişti în care "proletarii cuvântului" puteau, în deplină libertate, să le trântească în faţă, meritat, fără fasoane, aşa zişilor "boieri ai minţii" flegma grea a urii, meschinăriei şi imposturii, plină de mizeria lor sufletească şi de impotenţa lor spirituală. Din acest motiv, al confruntării, într-o luptă inegală, cu şobolanii, cu păduchii şi cu trolli internetului, multă lume a refuzat să mai scrie în publicaţii on-line, deschise discreţionar atacatorilor sau să activeze pe social media.

Nu înseamnă, desigur, că aş vrea să fie sugrumată polemica sau că susţin că autorii care au acces la publicaţii on-line ar fi infailibili şi că nu s-ar cuveni să existe obiecţii la ideile, la temele sau la stilistica postărilor lor. Ceea ce vreau să subliniez e generalizarea comportamentului nesportiv, patologic, la limită, pe piaţa comunicării publice de la noi. Poţi fi oricât de critic la o postare pe un site occidental de presă, cu două condiţii: să fii identificabil de către administrator şi să foloseşti un limbaj civilizat. Şi, dacă se poate să aduci argumente în sprijinul afirmaţiilor sau criticilor tale. Trebuie să fii identificabil pentru că "Intifada" (aruncatul cu pietre sau cockteiluri Molotov în forţele de represiune legală de către oameni mascaţi, pentru a nu fi recunoscuţi) are o oarecare legitimitate doar în cazurile de acţiune politică extremă care nu pot fi comparate, în nici un fel legitim, cu regimurile democratice, fie ele stabile sau pubere, din Europa. De aceea trebuie să fii identificabil, pentru că dacă prin postarea ta aduci prejudicii legale celui pe care îl ataci, să poţi răspunde, responsabil, în instanţă, dacă cel în cauză doreşte. Pentru că drepturile sunt egal distribuite şi nu e nici corect, nici moral şi nici sănătos să încurajezi orice formă de abuz, fie el verbal sau scris, împotriva unui cetăţean care îşi expune public ideile, sub semnătură. Nu poate fi vorba aici, nici măcar în cel mai figurat dintre sensuri, de vreo "democratizare" a opiniilor, ci doar de încurajarea iresponsabilă a insultei, a imprecaţiei, a ultrajului mediatic făcut şi cu sentimentul scandalos şi barbar al impunităţii. Pe acest fundal, dublat de violenţa de limbaj inimaginabilă adoptată de manipulatorii de televiziune, am asistat, în ultimii ani, la veritabile linşaje mediatice, orori care nu ar fi fost permise în nici o ţară civilizată.

O decizie recentă a Înaltei Curţi de Casaţie a trecut relativ necomentată: consfinţirea Facebook-ului drept spaţiu public, decizie care va avea drept consecinţă directă deschiderea posibilităţii de atac legal la adresa celor care te calomniază în mediile virtuale. Ea va deschide, de asemenea, cadrul legislativ necesar pentru a obţine IP-ul calculatorului de pe care este postat mesajul calomnios şi, inevitabil, va putea oferi calea legală de a scoate ipochimenii din penumbra otrăvită şi laşa a anonimatului. A venit vremea să mai igienizăm un pic şi pe aici, prin subsolurile forumurilor improvizate şi toxice.

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi membru în board-ul Fundaţiei Iaşi – Capitala Europeană a Culturii