În aşteptarea autostrăzii

Îndrăznesc să adresez forţelor aflate la putere o respectuoasă întrebare: ce se mai întâmplă cu autostrada Iaşi-Târgu Mureş? Ştiu că au apărut câteva mici probleme. În primul rând, dl Relu Fenechiu a fost nevoit să plece intempestiv de la Ministerul Transporturilor şi eu, unul, n-am fost niciodată cu adevărat lămurit dacă acel proiect îi fusese încredinţat domniei sale, personal, sau instituţiei Ministerului.

În plus, am tot auzit că numita arteră depinde de cealaltă – Autostrada Transilvania – pe care ar trebui s-o înţepe strategic chiar după Târgu Mureş, undeva pe la Câmpia Turzii. Or, nici în privinţa celeilalte nu mai ştiu mare lucru: când se va face? Şi cum înţelegeţi, stimaţi guvernanţi, rezolvarea situaţiei: se poate începe şi a noastră înainte de clarificarea deplină a celeilalte, sau aşteptăm?

Aveţi aproape gata noul acord cu FMI, sunteţi destul de lămuriţi şi în privinţa fondurilor europene, am înţeles că vreţi să optimizaţi şi procedura parteneriatului public-privat. Ştim, în mare, şi ce fonduri europene vom putea accesa în exerciţiul bugetar 2014-2020, după cum ştim – aproape la fel de bine – care vor fi constrângerile bugetare impuse de UE, în primul rând de încercarea de a adera la zona euro. Poate că, din timiditate, nu vreţi să mai abordaţi proiectul autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş (sau Câmpia Turzii). Dar, din câte ne spuneţi, guvernarea merge foarte bine, până acum v-aţi atins ţintele de parcurs. Fiind deja la guvernare în perioada alegerilor legislative, aveaţi o imagine completă a resurselor bugetare ale ţării. Înseamnă că promisiunile electorale rămân valabile, nu-i aşa?

Sper că aşteptarea, deja palpitantă, trebuie privită ca fiind ceva de bun augur. În definitiv, noul guvern a promis că statul se va întări, că autoritatea sa va fi exprimată mai clar în contextul licitaţiilor şi al contractelor având drept obiect mari lucrări de infrastructură. Asta ar trebui să însemne, spre exemplu, că autorităţile române vor fi în stare să obţină preţuri mai mici şi calitate mai bună. Pe cale de consecinţă, dacă va începe lucrul la numita autostradă, ar trebui să nu avem parte de cea mai scumpă arteră de acest gen din Europa. Şi nici de o altă dubioasă onoare, aceea de a vedea cum preţul pe kilometru se dublează din doi în doi ani.

La fel, sper că rămâne în vigoare teoria generală ce inspiră guvernarea actuală: în perioade de criză, e bine să faci investiţii în infrastructură, pentru că ele creează locuri de muncă, induc dezvoltare pe orizontală şi aşa mai departe. Partenerii externi, în primul rând FMI şi UE ştiu de ea şi o susţin, nu? Înţelegem că mai sunt argumente de natură economică ce v-ar putea determina să mai ajustaţi ordinea pe ici, pe colo. Dar, pe fond, sper că nu s-a schimbat nimic. Mai ales că Dvs. aţi fost cei care aţi dat o puternică încărcătură politică proiectului, vorbind despre importanţa lui pentru dezvoltarea viitoare a Moldovei.

Atunci, haideţi puţin mai repede, că trece criza. Până în iarnă, să zicem, aţi avea destul timp să lămuriţi ordinea la linia de start. Şi aţi putea infirma presupunerea că Moldova e ultima pe stufoasa Dvs. hartă imaginară (şi) pentru că simţiţi că voturile de aici sunt ceva mai sigure decât cele din alte părţi. Implicit, aţi respinge acuzaţia potrivit căreia promisiunile făcute celor din Estul ţării nu au chiar aceeaşi valoare cu cele făcute celor din Sud sau Vest.

Sigur că e greu. Ideal ar fi să puteţi împăca uşor realităţile economice şi exigenţele politice, însă nu se va întâmpla aşa. Nu se poate să spuneţi, în decembrie 2012, că autostrada respectivă este o prioritate politică de prim rang, iar acum să vă faceţi că nu mai e aşa. Ce anume s-a întâmplat, între timp? Când aţi spus adevărul şi când aţi spus altceva?

Nu poţi să invoci argumentele pieţei şi eficienţei doar atunci când îţi convine, iar pe cele ale echităţii atunci când ai chef. Dacă se optează pentru intervenţie şi investiţii din partea statului doar în zonele de unde se poate obţine un randament bun şi rapid, atunci ar fi cazul ca această linie să fie explicată şi justificată. Am putea înţelege, cu toţii, acest argument, dar ar trebui ca regiunile lăsate în plan secund să primească anumite compensaţii, la capitolul transferuri guvernamentale. Existenţa fondurilor europene nu poate servi guvernelor drept o scuză pentru derularea unor politici suspecte din punct de vedere al echităţii.

Nu doar pentru orgoliul automobiliştilor ce în pace, siguranţă şi viteză vor circula din Moldova către vest – şi mai ales invers – ar fi bine ca discuţia despre faimoasa autostradă Iaşi-Târgu Mureş să reprezinte ultima ocazie de a vorbi despre diferenţe geografice în valoarea promisiunilor electorale şi în valoarea voturilor.