Japonezii din Parlament

Parlamentarii PNL au anunţat că intră în grevă japoneză pe motiv că aleşii PSD tergiversează adoptarea legii votului prin corespondenţă. La rândul lor, pesediştii dau vina, pentru blocajul creat, pe bunii lor colegi liberali, pe care-i acuză că încearcă să puncteze doar la imagine. Şi unii, şi alţii au dreptate. Nici liberalii şi nici pesediştii nu-şi doresc votul prin corespondenţă pentru diaspora.

Implicarea masivă în jocul electoral a românilor plecaţi/ stabiliţi în străinătate ar avea consecinţe dezastruoase pentru actuala clasă politică. În primul rând, deoarece votul diasporei este unul profund contestatar, demolator chiar, pentru că de la distanţă se vede cel mai bine cum aleşii lucrează doar pentru ei. Doar la noi, parlamentarii fac legi prin care desfiinţează învăţământul profesional (de stat, gratuit), pentru a-şi înfiinţa şcoli postliceale prin care vând scump diplome tinerilor ce ar avea neapărată nevoie de buna cunoaştere a unei meserii. Doar la noi, parlamentarii fac legi prin care nimicesc sistemul de căi ferate, pentru a permite firmelor familiei de transport rutier să prospere. Doar la noi, parlamentarii fac legi prin care demolează patrimoniul national, pentru a face loc mall-urilor şi blocurilor de locuinţe construite de-a valma de către amici. Doar la noi, parlamentarii fac legi prin care rad pădurile, pentru a-şi construi castele de vacanţă, ascunse în spatele unor ziduri de cetate etc. Şi tot la noi, epuizaţi de atâta muncă în propriul folos, parlamentarii îşi votează pensii nesimţite. Iar uneori intră în grevă japoneză. Pentru că poţi compara uşor ce-i la alţii cu ce-i la noi, toate aceste abuzuri se observă mult mai clar din străinătate.

Apoi, votul diasporei este unul neînrobit cadourilor electorale. La noi, în prag de alegeri, aleşii măresc pomenile electorale pe care le oferă milioanelor de amărăşteni pentru a mai face rost de ceva voturi. Afară, săracilor li se dă de muncă. La noi, în timpul alegerilor, ajutoarele sociale sunt "proprite”, pentru a forţa asistaţii să meargă la urne ca să aleagă pe cine trebuie. Şi tot la noi, după alegeri, aleşii nu mai fac autostrăzi, spitale, şcoli şi grădiniţe (aşa cum promiteau în campania electorală), ci halesc seminţe în plen, în timp ce butonează mobilul pentru a afla ce manele au mai ajuns în top. Iar uneori intră în grevă japoneză.

Nu în ultimul rând, votul diasporei poate influenţa radical votul de acasă, dând peste cap calcule considerate infailibile. Victoria lui Iohannis din 2014 a băgat în ridicol bâiguielile popilor şi lauda de sine a pesediştilor. Ţi-e mult mai aproape de inimă părintele, copilul, fratele sau prietenul din străinătate decât moaca de japonez mincinos a lui Victor Ponta de acasă. În 2014, a fost necesar un număr nu prea mare de votanţi din străinătate pentru a transforma o o victorie mult trâmbiţată în toate cele patru zări într-o înfrângere penibilă. Ce s-ar întâmpla dacă, la anul, ar vota de trei ori sau de cinci ori mai mulţi reprezentanţi ai diasporei? Dar îşi vor putea exprima votul? Nu mai sunt nici două luni până când legea votului prin corespondenţă mai poate fi adoptată pentru a-şi produce efectele la scrutinul parlamentar din toamna lui 2016. 

O ştire de ultimă oră ne anunţă că mai mulţi reprezentanţi ai diasporei au intrat în grevă japoneză solicitând ca parlamentarii Mihaela Popa, Anton Doboş, Mugur Cozmanciuc, Grigore Crăciunescu şi Costel Alexe (ce echipă de învingători ne-a lăsat Relu Fenechiu!) să fie trimişi direct în Japonia. La cules de kyuri.