Caută 
3 MIN
În afară de fotbal, la atletism: sportivii români au ratat ruşinos obiectivul european de la Belgrad
Nu de mult, amărâţii suporteri ai naţionalei de fotbal se întrebau în ce alt sport România mai poate fi depăşită de Albania? Sau să zicem chiar de Islanda, deşi nu ne-am întâlnit de mult cu revelaţia de la Euro 2016. Există un asemenea sport? Da, există şi se numeşte atletism, disciplină în care România a dat patrimoniului sportiv o sumedenie de sportivi de clasă, începând cu Iolanda Balaş şi Lia Manoliu şi încheind cu Marian Oprea şi Nicoleta Grasu.
Ieri, s-au încheiat la Belgrad Campionatele Europene de atletism în sală. România şi-a propus o medalie şi două-trei clasări în primele şase locuri. Rezultatul? Singura prezenţă românească într-o finală din cele 24 programate s-a soldat cu “merituosul” loc 11 obţinut de Ancuţa Bobocel la 3000 m. Mai interesant decât lista ratărilor sportivilor români aflaţi în plimbare la Belgrad este faptul că învingătorul probei masculine de lungime se numeşte Ismail Smajlaj, este din Albania şi a sărit 8,08 m, devenind primul campion continental din istoria atletismului acestei ţări. În proba feminină de 1500 m, prima medaliată outdoor din Albania (2016), Luiza Gega, s-a clasat pe locul V. Deci, un aur şi un loc V. Mult mai bine decât locul 11 obţinut de Ancuţa Bobocel, nu? Mai ziceam ceva de Islanda. În proba de 800 m feminin, bronzul a fost obţinut de Anita Hinriksdottir, din ţara gheizerelor. Deci, tot mai bine decât România. Ne oprim aici, fiindcă vom găsi clasări pe locuri fruntaşe şi a unor sportivi din Luxemburg.
Deci, speranţele noastre se puneau în aruncătorul de greutate Andrei Gag, medaliat anul trecut cu argint la mondiale. Nici nu s-a calificat, a aruncat din prima 19,74 m a ratat încă două şi a ieşit cu al 14-lea rezultat al calificărilor. Era interesant şi debutul experimentatei atlete ieşene Angela Moroşanu, care s-a reprofilat pe lungime, deşi a fost mai mult o alergătoare de 400 m garduri decât sprinteră. Campioana României, cu o săritură de peste 6,50 m, n-a sărit în calificări mai mult de 5.90 m (performanţă bună de Cupa Liceelor) şi a ieşit. Clasată a şasea la Europenele de acum trei ani, Bianca Răzor tinde să rămână doar la stadiul de speranţă, din moment ce nu a trecut nici prima fază preliminară la 400 m
Ce pretenţii să mai ai, aunci, la iluştri necunoscuţi ca Petre Rezmiveş, Ana Maria Nesteruc şi alţi iluştri necunoscuţi? Se spune că sezonul indoor e slăbuţ, că mulţi atleţi sar peste perioada de iarnă, concentrându-se pe marile concursuri estivale. Aşa este. Dar dacă nici la Europenele indoor nu reuşim mai mult decât un loc 11 şi o droaie de necalificări, cu ce ne prezentăm la Mondialele din august, de la Londra, când vin toate spumele şi cremele? Nu putem uita, în final, că la recenta Balcaniadă indoor, România (abonată la primul loc pe naţiuni) se clasa pe locul VIII. Albania a fost înaintea noastră.
